Mântuitorul Iisus Hristos intră smerit în cetatea Ierusalimului, așezat fiind pe mânzul alb al unei asine. Are umilința de a intra ca un împărat pe asin, venind înspre Patimile, pe care le va suferi. Este înveșmântat în alb-rozaliu și cu mantie roșie, cu capul aplecat, cu lacrimi pe obraji și cu brațele deschise înspre îmbrățișarea întregii lumi, preîntâmpinând răstignirea. Este Mesia smerit și pătmitor, liniștit și blând. Mulțimea cetății îl întâmpină cu exaltare, strigând: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Este urmat de ucenici și apostoli, doi la număr, urmați de nenumărate aureole aurii, în această secvență iconografică, îmbrăcați în roșu, albastru, vernil, brunuri, cafeniu și întâmpinat de oamenii și copiii cetății Ierusalimului. Ierusalimul este simbolul sufletului omenesc. În partea stângă sunt dealurile unui spațiu pustiu și în dreapta sunt zidurile și casele orașului, în antiteză, liniștea și zgomotul. În registrul îndepărtat, central, este pictat un om al orașului care vine cu stâlpări-sălcii-finic, să ajungă să vadă intrarea Domnului. Copiii așează haine pe jos, înspre a-L primi pe Mesia! Se observă un veșmânt roșu înaintea asinului alb, și el smerit în mers, premergător mantiei roșii a Patimilor. Cromatica este pastelată și armonioasă: albastru bleu-ciel, regal, vernil, verde olive, verde smarald, roșu vermillon, roz, brun roșcat, alb, negru, auriu-bronziu. Inscripția din româno-chirilică se traduce Duminica Floriilor. Icoana este din Făgraș, stilul aparținând lui Ioan Pop de Făgăraș.
From the collection of ASTRA National Museum Complex
