Cei 40 de sfinți mucenici au fost ostași cu dreapta credință în Hristos Dumnezeu, din Sevastia, cetatea Armeniei. Când au fost prinși de oamenii împăratului și au pătimit pentru Hristos, era vreme de iarnă, ger cumplit și vânt puternic. Au fost dezbrăcați și aruncați în mijlocul iezerului, pe înserate, și păziți de ostași și de străjerul temniței. Sunt pictați toți cei 40 cu mâinile încrucișate la piept, în semnul dăruirii până la jertfă, lipiți unul de celălalt, având mijlocul acoperit cu o pânză roșie sau albă, dispuse alternativ. Roșu este culoarea muceniciei și a jertfei și albul, culoarea curățeniei sufletești și a fecioriei. Este un personaj colectiv - o mulțime de oameni, sugerată și prin mulțimea de cununi de aureole, ce prefigurau sfințenia, la care au ajuns prin jertfa lor. În registrul îndepărtat se surprind mai multe acoperișuri de căsuțe, acestea fiind disponibilele suflete, ca și locuire interioară, care le vor urma în mucenicia luării crucii pentru Hristos. În dreapta icoanei este temnița sugerată prin elemente de arhitectură, păzită fiind de un străjer înarmat. La temelia temniței este datarea incomplet descifrabilă 183(1) ?. În registrul superior, este Dumnezeu-Tatăl, simbolizat de Ochiul înveșmântat în veșmânt lung liturgic, binecuvântându-i pe toți cei 40 de mucenici și ocrotindu-i de sus. Numărul 40 este simbolic, reprezentând pocăința și postul. Cromatica este caldă și blândă, în antiteză cu gerul muceniciei: roz, roșu, alb, albastru bleu-ciel, bronziu, negru.
1850
From the collection of ASTRA National Museum Complex
