Maica Domnului este adormită și întinsă pe un pat-catafalc, ce iese dintre ziduri și clădiri, fiind redată între elementele de arhitectură ale cetății. Este purtată de ucenicii și apostolii apropiați ai Mântuitorului Iisus Hristos. Ultimii ani și-a petrecut pe pământ, alături de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul Iubirii, cel care și-a rezemat capul pe umărul Învățătorului și Păstorului cel Bun, la Cina cea de Taină, în grija căruia a fost lăsată Maica Domnului, la moartea de pe Cruce a Fiului Lui Dumnezeu. Maica Domnului nu a murit, ci doar a adormit și a fost ridicată la Ceruri și Încoronată ca Împărăteasa Cerurilor. Pe lângă ucenicii și apostolii - 9 la număr- doar sugerați prin mulțimea aureolelor, se remarcă încă trei: Sfântul Apostol Ioan; Sfântul Apostol Pavel și în registrul inferior Sfântul Apostol Toma, care și de data aceasta întârzie, ca și la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos și necrezând, deschide mormântul, și vede adeverindu-se ca Maica Domnului a fost ridicată la Cer, în chip de copilă. Un evreu a vrut să răstoarne mormântul, necrezând, și un înger i-a tăiat mâinile ce au rămas lipite, pâna la iertarea Maicii Domnului PreaMilostive și Îngăduitoare. Icoana este de Făgăraș, Țara Bârsei-Țara Oltului. Are ramă bicromă reliefată: brun și acajou. Cromatica este armonioasă, vie și luminoasă: albastru ceruleum, roșu vermillon, galben-ocru, orange, ivoriu, brun, bej, gri, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Adormirea Precistei.
1850
From the collection of ASTRA National Museum Complex
