Icoana îl reprezintă pe sfântul Gheorghe omorînd balaurul, într-o reprezentare caracteristică picturii târzii de la Nicula. Sfântul, călare pe calul alb,este plasat în centrul icoanei, tiparul fiind aproximativ același ca cel utilizat în perioada de înflorire a picturii pe sticlă la Nicula. Veșmintele sunt asemănătoare celor ale soldaților chezaro-crăiești, cizme înalte cu pinteni, tunică scurtă și largă, roșie, pantaloni bufanți, albaștri.Capul este descoperit,părul lung, negru, lăsat pe umeri.Chipul are trăsături butucănoase, nasul lung, gura mică, ochii negri, cu umbre gri. Nimb realizat cu bronz auriu. . În mână ține o suliță lungă terminată cu o cruce, cu care omoară balaurul, diform, verde, simbolizând zonele inferioare, ale păcatului, minimalizat ca dimensiuni pentru a accentua puterea binelui. Calul diform, are picioarele din față ridicate, coama și coada negre, șaua împodobită. Scena este încadrată de o ghirlandă de flori (ruje) Câmpul este policrom: alburiu între flori și ramă, roșu între chenarul de flori și umerii sfântului, și sub picioarele calului și ocru în rest. Icoana are caracteristicile specifice picturi târzii de la Nicula: câmpul policolor, culori discordante, abundența detaliului, decor floral abundent, sticla de proveniență industrială, folosirea bronzului în locul foiței de aur. Rama profilată, îmbinată oblic la colțuri, este vopsită cu cafeniu. Stinghia verticală din dreapta lipsește. Pe spate are un dos tot din lemn. Sfântul Gheorghe era considerat sfântul cel mai mare peste turme, câmpuri și hergheliile de cai. Se mai considera că descuie primăvara și leagă iarna.
From the collection of "Dimitrie Gusti" National Village Museum
