Artwork
Sfânn Ar
Sfânn Ar is a drawing by the Impressionist artist Savu Moga. It dates from 1882 and is held in the collection of the ASTRA National Museum Complex.
About this work
Overview
Sfânn Ar is a work by Savu Moga, dated to 1882. It is an image that presents the reverse of a wooden panel.
Technique & Style
The panel is constructed from two wooden pieces with a visible gap between them. The surface exhibits several holes and marks, suggesting a complex history or process of creation.
Subject & Meaning
The visible label on the top right corner bears illegible writing, while numbers and symbols are present on the bottom right. The significance of these markings is unclear.
Own this work as a print
Artist & collection
Artist
Savu Moga painted religious icons in the folk style of 19th‑century Țara Făgărașului.
Sfântul Mare Ierarh Nicolae Făcătorul de minuni este redat central, așezat fiind pe un tron arhieresc, ținând în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și binecuvântează cu mâna dreaptă. Veșmintele arhierești liturgice ale sfântului ierarh sunt într-o alternanță cromatică de roșu vermillon și verde spanac-avocado, kaki și galben-auriu. Epitrahilul, patrafirul este verde, cu patru cruci pe el, sacosul roșu, cu bordură galben-aurie. Poartă mithră și are aureolă. Ține în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și binecuvântează. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar liniar auriu, cu un fond al icoanei albastru-gri. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Nicolae. Icoana are o cromatică armonioasă și vie-luminoasă: roșu vermillon, roz, verde spanac-avocado, verde kaki, galben-auriu, alb, negru. Icoana este de Țara Făgărașului, este datată 1859 și este atribuită lui Savu Moga.
Domnul Iisus Hristos primește Botezul, în râul Iordanului, din partea Sfântului Mare Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul, care se află în dreapta Mântuitorului. Mântuitorul este înfășurat cu o pânză de culoare brună-bronzie împrejurul șoldurilor și a coapselor. În stânga Lui, este un grup de îngeri evlavioși, care Îl așteaptă cu două ștergare albe gata să înveșmânteze Trupul Domnului. Sfântul Ioan Botezătorul este îmbrăcat cu o mantie brună-bronzie și un himation alb-brun sau o haină din păr de cămilă. Cerurile de culoare brun-gri-aurie sunt deschise și izvorăște o rază de lumină, pe care se pogoară porumbelul, simbolul Sfântului Duh, pe creștetul Mântuitorului. Mandorla de nouri rotunzi, care permite deschiderea Cerurilor au o alternanță cromatică de brun-acajou și verde. Cromatica este specifică Țării Făgărașului: auriu, verde kaki, bej, gri, ocru, brun-nisipiu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Botezul IC XC Iisus Hristos. Icoana este datată 1866 și este atribuită lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului.
Domnul Iisus Hristos primește Botezul, în râul Iordanului, din partea Sfântului Mare Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul, care se află în stânga Mântuitorului. Mântuitorul este înfășurat cu o pânză de culoare brună-bronzie împrejurul șoldurilor și a coapselor. În dreapta Lui, este un grup de îngeri evlavioși, care Îl așteaptă cu două ștergare albe gata să înveșmânteze Trupul Domnului. Sfântul Ioan Botezătorul este îmbrăcat cu o mantie brună-bronzie și un himation alb-brun sau o haină din păr de cămilă. Cerurile de culoare brun-gri-aurie sunt deschise și izvorăște o rază de lumină, pe care se pogoară porumbelul, simbolul Sfântului Duh, pe creștetul Mântuitorului. Mandorla de nouri rotunzi, care permite deschiderea Cerurilor au o alternanță cromatică de roșu-vermillon și verde. Cromatica este specifică Țării Făgărașului: auriu, roșu vermillon, verde kaki, bej, gri, ocru, brun-nisipiu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Botezul IC XC Iisus Hristos Ioan. Icoana este datată 1868 și este atribuită lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului.
Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie brună-ocru și Îngerul din spate mână caii cu aripile roșii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl, care binecuvântează și Îngerul care ține hățurile cailor. În colțul din dreapta este Ochiul Divin înscris în triunghiul Sfintei Treimi. Între registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon și sângeriu, verde kaki, verde mușchi-de-pădure, gri, nisipiu, ocru, bronziu, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos Sf Proroc Ilie Elisei. Icoana aparține lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1859.
Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos verde kaki, felon brun, epitrahil orange, aureolă. Are barbă foarte lungă, fața palidă, ascetică și ochii blând-pătrunzători. În mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă și cu aceeași mână ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic - un schelet gri-cenușiu, antracit, cu coarne de diavol. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Cu mâna dreaptă sfântul ierarh binecuvântează. Ciuma este călcată în picioare se Sfântul Haralambie, iar de sub scheletul antropomorfic-zoomorfic și diabolic, ies și fug trei oameni, salvați și vindecați de făcătorul de minuni și tămăduitorul de boli. În dreapta Sfântului sunt alte trei personaje care îi mulțumesc sfântului pentru ajutor. În registrul îndepărtat sunt elemente arhitectonice, cu o bogăție de detalii decorative. În registrul superior pe o mandorlă din nouri este Dumnezeu Binecuvântând și pe o altă mandorlă este Îngerul Arhanghel Gavriil așezând cununa de mucenicie pe capul Sfântului Haralambie. Fondul este cerul brun-gri. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant, pe laterale, ca două panglici late, cu ghirlande de flori mari, de culoare verde-gri-turcoaz. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos Sfântul Mucenic Haralalmbie. Cromatica este frumoasă, deosebită și armonioasă: orange - roșu vermillon, verde spanac-avocado, verde kaki, gri, brun, bronziu, alb, negru. Icoana este datată 1875. Icoana este a lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului.
Sfântul Mare Ierarh Nicolae Făcătorul de minuni este redat central, fiind așezat pe un tron arhieresc, bogat ornamentat cu detalii arhitecturale, ținând în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și binecuvântează cu mâna dreaptă. Veșmintele arhierești liturgice ale sfântului ierarh sunt într-o alternanță cromatică de roșu vermillon - verde - kaki - brun- bronziu. Epitrahilul, patrafirul este brun-kaki, cu patru cruci pe el, sacosul roșu vermillon. Poartă mithră și are aureolă. Ține în mâna stângă Sfânta Evanghelie deschisă și binecuvântează. În registrul superior îndepărtat sunt Dumnezeu-Tatăl și Maica Domnului, care binecuvântează și ocrotesc. Pe fondul albastru ceruleum în degrade cu albastru regal și alb, Mântuitorul și Maica Domnului au veșminte roșii și verzi. În registrul inferior sunt cele trei fete salvate de sfântul ierarh de la sărăcie și păcat și tatăl fetelor, care îngenuncheat, mulțumește pentru minunea și binefacerile primite. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Nicolae ICXC Iisus Hristos MP Maica Domnului. Icoana are o cromatică puternic-vie, specifică Țării Oltului: roșu vermillon, verde, albastru ceruleum, gri, galben chihlimbar, alb, negru. Icoana este încadrată de un chenar decorativ geometrizant, format dintr-o dantelărie aurie. Icoana aparține lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1877.
Învierea Domnului Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos, ieșind din mormânt, Înviind, cu steagul biruinței în mâna stângă, zdrobește ușile iadului, cu mâna dreapta arătând și Binecuvântând. În stânga Mântuitorului este Îngerul Gavriil, care aducea Vestea Învierii Domnului. Îngerul a strigat…Vestea… și în urma lui vin cele trei femei mironosițe. Mântuitorul este înfășurat cu o mantie și roșie și o țesătură albă, în mijlocul coapselor și a mijlocului. Este pe o mandorlă de nouri albi, sugerându-se, astfel, deschiderea Cerurilor și poartă Lumina Învierii ca pe o mantie de aripi. Cei patru ostași adormiți sunt aruncați la marginea mormântului. Lateral dreapta Mântuitorului este sutașul Longhin, care a împuns Trupul Mântuitorului pe Cruce cu sulița în coastă, iar sângele și apa ce au izvorât au tămăduit ochii necredinței sutașului. Icoana aparține lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Are o cromatică vie: albastru regal, albastru ceruleum, roșu vermillon, roz, galben, roșu, roz, auriu. Inscripția în româno-chirilică se traduce Învierea Domnului Iisus Hristos Înviere Mironosițe Longhin sutașul.
Maica Domnului Împărăteasă a Cerurilor, pe tron așezată, ține Pruncul Iisus Hristos, în brațe. Maica Domnului este îmbrăcată cu mantie cu maforion brun, cu interiorul căptușit cu verde închis. Poartă aureolă și coroniță roșie de împărăteasă. Pruncul Iisus Hristos este îmbrăcat cu gri și verde închis, are aureolă și binecuvântează cu mâna dreaptă. În registrul superior sunt ocrotitori și păzitori Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, sprijinindu-se cu mâinile de cele două turnulețe - elemente decorativ geometrizante din structura arhitecturală a bogatului tron arhieresc al Maicii Domnului Împărăteasă. În registrul superior sunt Sfântul Mare Evanghelist Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus Hristos. Sfântul Evanghelist Luca apare împreună cu simbolul reprezentativ - vițelul - Parabola Întoarcerii Fiului risipitor. În cealaltă parte este Sfântul Evanghelist Ioan, cu vulturul, asemenea căruia se înalță în zbor Cuvântul Dumnezeiesc, fiind Teologul Iubirii. Cromatica este armonioasă, caldă și luminoasă: roșu vermillon, verde spanac-avocado, ocru, brun, gri, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Maica Domnului MP Iisus Hristos IC XC. Icoana este încadrată de un chenar decorativ geometrizant, pe laterale, ca două panglici late, cu ghirlande de flori mari, de culoare verde-gri. Icoana este datată 1866. Icoana este a lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului.
La împlinirea a trei ani de la Nașterea Preacuratei Fecioare Maria, Drepții Părinți Ioachim și Ana, aducându-și aminte de făgăduința făcută, ca să dea în dar Lui Dumnezeu pe cea născută, cheamă toate rudeniile de neam împărătesc și arhieresc, și cete de fecioare, cu făclii aprinse, pentru a o conduce pe Pruncă la Templu. Icoana este bogată în narațiune, numărul personajelor este foarte mare, realizându-se trei cortegii unduitoare: oamenii, îngerii și Împărăția Cerurilor. Aducerea la Templu, în Biserică, este deja o ridicare la Ceruri, prin creșterea duhovnicească. Mandorlele de nouri, se întrepătrund armonios cu elementele de arhitectură ale cetații și Bisericii, creându-se drumuri spațiale, dar și ideatice. Personajele sunt pictate mai mult din profil și semiprofil, o caracteristică a zugravului iconar Ioan Pop de Făgăraș. Cromatica este vie, luminoasă, bucuroasă: roșu, galben chihlimbar, albastru ceruleum, albastru bleuciel, verde, brun, bej, gri, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce: Intrarea în Biserică a PreaSfintei noastre Născătoare de Dumnezeu 1865. Icoana are semnătura zugravului iconar, ascunsă și dezvăluită totodată, pe chenarul decorativ geometrizant auriu-bronziu: Ioan Pop Zugrav la Făgăraș la anul 1865. Icoana este deosebită, o bijuterie a colecției de icoane a Muzeului ASTRA.
Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii înaripați. Sfântul este îmbrăcat în straie roșii și mantie omofor turcoaz și un înger, alături de prooroc în trăsură, mână caii. În registrul inferior este Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul roșu-turcoaz aruncat. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl, dăruind Binecuvântări, dintr-o mandorlă de nouri albi, care deschid Cerurilie, în partea dreaptă este Maica Domnului cu Pruncul Iisus Hristos în brațe, ocrotind întreaga scenă, iar în stânga sunt doi îngeri care îndrumă și călătoresc dimpreună cu întreaga trăsură a Sfântului Ilie și doi serafimi. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este albastrul bleu-ciel deschis și senin al cerului. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe. Densitatea și alternanța cromatică foarte vie și armonioasă este specifică Țării Făgărașului. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Întreaga tematică iconografică este încadrată e un chenar decorativ geometrizant, format din alternanță de triunghiuri romboidale alb și roz cu contur auriu. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz, albastru bleu-ciel, turcoaz, gri, bronziu, brun și alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Proroc Ilie Elisei IC XC Iisus Hristos MP Maica Domnului. Icoana este datată 1895 și este atribuită lui Matei Țimforea din Cârțișoara.
Dumnezeu-Fiul ține Crucea pe umărul drept, Dumnezeu-Tatăl are aureola triunghiulară, semn al Sfintei Treimi. Veșmintele sunt roșii vermillon cu albastru ultramarin. Deasupra este Sfântul Duh, sub forma porumbelului alb pogorât din Cerurile deschise, dintr-un soare roșu cu raze albastre, asemenea unei flori uriașe. Mandorla de nouri albi rotunzi este înlocuită, în această icoană, de soarele-floare, de unde se pogoară Sfântul Duh. În registrul superior, icoana este încadrată de un chenar decorativ format din elemente fitomorfe, ruje roșii cu frunze albastre bleumarin. În registrul inferior sunt mandorle de nouri rotunzi albi și albaștri bleuciel. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru cobalt și bleumarin, bleu-ciel, ocru, gri, brun, bronziu, alb, negru. Este o icoană de Gherla, nuanțele de albastru sunt edificatoare. Ceea ce este atrăgător la această icoană este crochiul naiv de căsuță, desenată aproape ca de un copil, în centrul icoanei, asemenea unei chemări, deschideri și așteptări în Împărăția Cerurilor. Este o căsuță-fereastră, un petec de suflet luminos. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfânta Treime.
Scen
Sfânta Mare Cuvioasă Parascheva de la Iași are crucea albă-orange în mâna stângă, binecuvântând, și o ramură de finic verde, nuanța verde smarald în mâna dreaptă. Este îmbrăcată în veșmânt roșu vermillon-orange cu interiorul căptușit cu verde-smarald, cu marginea-bordură galbenă și franjuri verzi. Sacosul este alb-crem cu danteluță, guleraș și dungi albastre-orange. Sfânta Cuvioasă are părul negru lung, lăsat pe umeri, coroană roșie cu verde-brad și aureolă brun-bronzie. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel în registrul superior-mijloc și un câmp galben-chihlimbar, ancadrator întregii compoziții. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 9 ruje mari orange-cărămizii cu frunze verzi. Inscripția din româno-chirilică se traduce Paraschiva. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon-orange, albastru cobalt-ceruleum, verde smarald, mușchi de pădure, bej-crem, bronziu, galben-chihlimbar, negru, ocru, alb zinc. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.
În centrul icoanei este Crucea aurie, cu vrejul de ramificații fitomorfe orange, iar în stânga crucii este Sfântul Împărat Constantin și în dreapta este Împărăteasa Elena, mama sa. Crucea găsită este susținută cu bucurie de cei doi sfinți. Veșmintele Sfinților Constantin și Elena sunt într-o combinație de roșu vermillon, galben și orange. Spațiul albastru senin, din cerul din fondul icoanei, duce cu gândul la Crucea de lumină apărută pe cer In hoc signo vinces - prin acest semn vei învinge. În registrul inferior, este un câmp decorativ geometrizant alternativ de roșu-orange-roz-gri. În registrul superior, în colțurile stânga-dreapta sunt 2 îngeri serafimi. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz, galben-ocru, albastru cobalt, ceruleum, alb, negru. Icoana este de Țara Oltului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Constantin Elena.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este așezat călare pe un cal alb, cu șaua și elementele de harnașament albastre, omorând balaurul albastru-gri cu lancea, pe care o ține cu amândouă mâinile. Balaurul este pictat cu albastru-gri, având corpul de reptilă. Fondul este albastru bleu-ciel, în registrul superior și roșu-galben-albastru, în cel inferior, în centrul icoanei ușor întrepătrundu-se toate culorile. Se remarcă un câmp deosebit galben, cu tușe subțiri albastre paralel-oblice. Tunica Sfântului Mucenic Purtător de Biruință este roșie cu verde, având pantalonii albaștri și cămașă de cavaler roșie. Mantia fluturândă a Sfântului Mucenic este albastră-regal. În registrul superior, pe cer, sunt 9 elemente florale roșii cu frunze lungi verzi, echilibrând întreaga compoziție. Rujele din ghirlanda decorativ-ancadratoare au motivul zăluței albe în interior. Fiind o icoană de Nicula, imaginea picturală este armonioasă, cu un desen simplu, curat. Cromatica este armonioasă; roșu vermillon-roz, albastru bleu-ciel și cobalt, verde brad, ocru, brun, gri, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Gheorghe. Icoana este de Nicula-Gherla.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este așezat călare pe un cal alb, cu șaua ocru-galbenă, omorând balaurul gri-verzui cu lancea, pe care o ține cu amândouă mâinile. Fondul icoanei este roșu vermillon, cu un spațiu luminos de galben-chihlimbar în împrejurul Sfântului Gheorghe, în centrul icoanei ușor întrepătrundu-se toate culorile. Mantia Sfântului Mucenic Purtător de Biruință este roșie vermillon cu liniuțe albe, având tunica ocru-galbenă, cu mânecile verzi-olive înspre gri, pantalonii cărămizii și cizmele negre. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant alb-zinc și de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă din 5 ruje roșii-cărămizii, cu motivul linii albe șerpuite în interior, cu frunze gri-verzui, alungite. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, cărămiziu, corai, vernil, olive, gri-verzui, kaki, galben-chihlimbar, bronziu, brun, crem, alb și negru. Icoana excelează prin cromatica armonioasă-pastelată și prin desenul fin. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.