Icoana reprezintă Prohodul Domnului. Punerea în mormânt a Mântitorului Iisus Hristos. Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb-verde-gri. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și două femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală, perpendiculară pe Cruce. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. Maica Domnului este îmbrăcată în veșmânt roșu vermillon-corai, cu sacos alb-crem, cu dungulițe albastre. Veșmintele Sfinților și Mironosițelor sunt în combinație de roșu vermillon și verde-forest. Mironosițele sunt înveșmântate în galben-chihlimbar - culoarea luminii și a Mirului. Ele sunt vestitoarele Învierii Domnului Iisus Hristos. Fondul icoanei este cerul albastru regal și un spațiu de galben-chihlimbar-verde-maro, în registrul inferior. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă din 2 ruje mari roșii vermillon. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru cobalt, regal, bleu-ciel alburiu, verde văratic-forest, galben chihlimbar, maro, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Îngroparea. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.
1850
From the collection of ASTRA National Museum Complex
