Religious genre — works
19,225–19,260 of 20,916 works · most celebrated first
Icoana reprezintă Înălțarea Domnului Iisus Hristos, în a 40-a zi după Învierea Sa. Înălțarea are loc într-o zi de joi, asemenea ca și Cina cea de Taină, Cina Euharistiei. În registrul superior, este Mântuitorul Iisus Hristos cu mâinile ridicate în Binecuvântare și Ocrotire, fiind ridicat și Înălțat pe o mandorlă de nouri albi-gri-crem. În registrul inferior, este Maica Domnului dimpreună cu patru din cei 12 ucenici și apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Veșmintele sunt într-o combinație de roșu vermillon, gri, negru antracit. Fondul icoanei este cerul albastru cobalt-ceruleum, în registrul superior, iar în registrul mediu-lateral și inferior este un câmp luminos galben-chihlimbar. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de bujori-trandafiri - 4 ruje roșii mari. Cromatica este armonioasă și luminoasă: roșu vermillon, albastru cobalt și ceruleum, galben chihlimbar, crem-bej, gri, negru antracit, alb. Icoana este rară, datorită tematicii iconografice abordate și are o compoziție simetrică, echilibrată și armonioasă. Icoana este din Nicula.
Sfinții Trei Ierarhi - Vasile, Grigore și Ioan
Sfântul Nicolae-prăznicar
Coborârea la iad
Maica Domnului și Sfinții
Judecata de Apoi
Răstarul
Nașterea lui Iisus Hristos
Sf. Prooroc Ilie
Sfinții Ion și Vasile
Iisus Hristos este reprezentat în plan central, stând în picioare pe teasc. Din coasta dreaptă pornește vița de vie, care formează o arcadă deasupra lui Hristos și se termină cu un ciorchine în mâinile Mântuitorului, pe care Acesta îl stoarce în potirul Sfintei Euharistii. Fondul e decorat cu frunze simple, esențializate, încadrate pe trei laturi cu motivul torsadei. Cromatica icoanei se compune din tonuri de roșu, verde, albastru, maro, alb și auriu. Rama icoanei e simplă și e formată din îmbinarea a patru baghete de lemn, vopsite maro. Icoana are o protecție pe față alcătuită din două bucăți de sticlă.
Botezul lui Isus Hristos, care se prăznuiește pe 6 ianuarie("Boboteaza"). Pictura indică o oarecare virtuozitate, dar aparține unui stil mai degrabă popular, naiv, cu stângăcii și disproporții. Se observă o încercare de imitarea a icoanelor rusești, atât tehnic cât și compozițional. Isus Hristos,aflat în centrul compoziției cu picioarele în apa Iordanului, pe o piatră aproximativ cilindrică, de sub care ies capete de șerpi. În jurul mijlocului are înfășurat un veșmânt alb. Are capul ușor înclinat, în semn de smerenie, primind botezul cu apă de la Sfântul Ioan, aflat în stânga Sa, pe malul apei. Isus are chipul bine proporționat, părul lung, castaniu lăsat pe umeri, barba scurtă, despicată în două. În jurul capului, aureolă.. Sfântul Ioan, ușor înclinat către Isus este înveșmântat conform erminiei în pielea de cămilă, , pe deasupra o tunică lungă cafenie , corpul ușor disproportinat.Silueta sfântului se proiectează pe fondul malului înalt și înverzit al Iordanului. În partea cealaltă un grup de îngeri cu capetele plecate, veșminte și aripi aurite.Deasupra, dintr-o zonă incandescentă înconjurată de nori , este redat Duhul Sfânt în forma unui porumbel alb. Iscripția este scrisă cu litere negre, subțiri, cu un instrument de scris, ca în icoanle lipovenești. Un amănunt interesant, de factură populară, rar întâlnit în icoane: în apa Iordanului, pe lângă pești, sunt pictate rațe, iar pe mal, în colțul stâng, un topor. Compoziția este echilibrată, cu accente naive, și stângăcii tehnice, dar fară îndoială aparține unui zugrav experimentat. Paleta cromatică este armonioasă, dominată de combinația foiței de aur cu nuanțele de verde. În partea de jos, o altă inscripție, al cărei sens nu a putut fi descifrat.
Răst res
Iisus Hristos Pantocrator
Sf. Arhidiacon Ștefan
Icoana este pictată "în oglindă", pe un suport de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Scena Răstignirii este redată într-o manieră specifică zonei Nicula - Gherla,(faza târzie, de decadență a acestei arte),după stil(în special desenul ochilor) putând fi atribuită lui Gheorghe Feur sau fiice sale Mariana. Crucea simplă, dreaptă, este axul de simetrie al compoziței, Isus răstignit are corpul destul de bine proporționat, anatomia studiată, ochii închiși, capul ușor aplecat pe umărul stâng, părul lung,castaniu roșcat, redat ca o meșă stângace, înconjurat de nimbul simplu, trasat cu mai mare atenție decât în icoanele vechi. În jurul mijlocului are un veșmânt bogat. De o parte și de alta a crucii, în prim plan, Fecioara Maria și Ioan Evanghelistul, 3/4, din ușor semiprofil, amândoi cu expresii nedefinite, fețele rotunde, diforme, bărbiile exagerat de mari. Vestimentația aproape identică, predomină roșul stins accentuat de alb și verdele amestecat cu albastru. Inscripția cu majuscule negre, dezordonat, sub brațele crucii se pierde pe fond. Câmpul în nuanțe de brun roșcat, voit sau din neglijență în degrade, se completează cu pământul galben violent(1/3 inferior) cu un contur de floare la baza crucii. Brațele crucii sunt delimitate într-un triunghi de culoare, făcând loc în colțurile superioare la două zone de albastru decorate cu o floare stilizată galbenă. Desenul nesigur este ușor estompat de cromatica ce încearcă o imitație(studiată sau nu) a realizărilor vechilor iconari de la Nicula. Rama, realizată din patru șipci de brad, culoare brun, îmbinate oblic la colțuri. Pe spate are bătut un dos din placaj. Colțul stâng este crăpat. Izvodul este identic cu cel utilizat la nr 27199.
Sfinții 40 de mucenici
Iisus Hristos Învățător
Răstignirea lui Iisus
Sfântul Mare Mucenic Haralambie
Temaobri
Deisis este o tematică fundamentală din iconografia bizantină, reprezentându-L pe Domnul Iisus Hristos în ipostasul de Mare Judecător, fiind Împărat, având în dreapta pe Maica Domnului și în stânga pe Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului. Această tematică este nucleul Judecății de Apoi. Iisus Hristos este înveșmântat în veșminte sacos și omofor albastre-verzi, cu aureolă. Are în mâna stângă Sfânta Evanghelie deschisă și cu mâna dreaptă binecuvântează. În registrul superior îndepărtat este fondul albastru brun-bej și Maica Domnului în semiprofil, în dreapta Mântuitorului și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul cu Sfânta Evanghelie închisă în mâna dreaptă, în partea stângă tronului Mântuitorului Iisus Hristos. Cromatica este armonioasă: roșu sângeriu, verde, olive, cafeniu, brun, ocru, bej, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos. Datarea se traduce din româno-chirilică: 17 februarie 1774. Icoana este atribită lui Petre Diacul din Preluca, Maramureș. Este icoană de iconostas. Ceea ce este inedit la această icoană, pe lângă toată frumusețea desenului, cromaticii, compoziției, trăsăturilor expresive, este și faptul că în locul Sfântului Ioan Botezătorul, din Deisis, este Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, numit Teologul Iubirii. Această dimpreunare a Mântuitorului Iisus Hristos cu Maica Domnului și cu Sfântul Ioan Teologul este și în icoana cu Răstignirea Domnului Iisus Hristos.
Răstignirea Domnului
Sfinții Nicolae și Vasile
Actuervă
Încoronarea Fecioarei
Iisus și vița de vie
Încoronarea Fecioarei
Învierea Domnului
Icoana pictată în ax vertical , manieră populară. Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt redați frontal, în picioare, susținând chivotul unei biserici. Compoziția, proiectată să fie simetrică, are ușoare asimetrii pe care meșterul le-a rezolvat prin completarea spațiilor libere. Sfinții au plete de lungime medie, castaniu deschis, lăsate pe umeri, mustăți lungi, bărbi medii, fruntea înaltă, privire expresivă, sprâncene groase, cu umbre realizate prin tușe groase.Mâinile disproporționate, mici. Sfântul Petru ține în dreapta două chei negre, mari(cheile raiului în concepția populară), iar apostolul Pavel o carte închisă. Înveșmântați aproape identic, cu tunici lungi, verzi, strânse la mijloc cu centuri cu cataramă, și mantii roșii. Falduri realizate prin linii. Aureole galbene cu margine roșie decorate cu câte o linie frântă. Cu mâna liberă susțin chivotul unei biserici redusă în principal la trei turle de inspirație rusească, cu câte o cruce mare deasupra fiecăreia. Fond brun, arbori de conifere în minatură( în spațiul dintre cei doi sfinți, trei brăduți, unul în spațiul liber din spatele sf. Pavel, culori diferite) Latura de sus - draperie neagră cu margini roșii, continuată cu câte un fald roșu cu margine verde lateral. Compoziția este încadrată un chenar compus dintr-o linie roșie subțire și o bandă galbenă mai lată(1,5 cm). În continuarea acestuia este montată rama îngustă, bătută în cuie de fier. Stinghia din stânga și cea de sus lipsesc.
NASTEREA LUI IISUS
Iisus - Ochiul neadormit
Sfântul Arhidiacon Ștefan a fost unul dintre ucenicii, care Îl urmau pe Mântuitorul Iisus Hristos și unul dintre cei șapte bărbați plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune. Este primul martir, primul om ucis cu pietre, pentru că a mărturisit credința în Domnul Iisus Hristos. Sfântul Ștefan alungă boala din casă și vrajba dintre creștini. Sfântul Ștefan este îmbrăcat în veșminte liturgice de arhidiacon, de culoare roșu vermillon și verde. În mâna stângă ține Potirul și cu mâna dreaptă cădește cu cădelnița. În registrul îndepărtat este chenarul geometrizant al unei încadrări, asemenea unei uși diaconești stilizate. Sfântul Ștefan este surprins ieșind din altar pentru a sluji cădind în biserică. Potirul și cădelnița sunt aurite cu foiță. Inscripția: arhidiacon Ștefan. Icoana este din nordul Transilvaniei, de la centrul Mănăstirea Nicula. Desenul este mai simplu, cromatica mai săracă, dar foarte armonioasă: roșu vermillon, brunuri, verde, negru, alb, auriu.
Nașterea și Prohodul lui Iisus
Contururi incizate: sfânt în picioare, veșminte lungi, aureolă; Trăsături redate schematic, reduse la esențial. Încadrat lateral de două coloane înguste cu motiv fitomorf delimitat de incizii verticale trasate neglijent. Chenar floral pictat pe laturile verticale și pe cea orizontală inferioară(câte 5 flori) bandă de culoare roșie în 1/3 inf pe care este incizat anul 1941; Cromatica: roșu, negru, galben, culoarea lemnului. Icoana de vatră este specifică sudului țării, a cunoscut o popularitate deosebită în sec. XVII-XVIII, dispare la sfârșitul secolului XIX;
Icoana îl reprezintă pe Sfântul Ioan Scărarul, îmbrăcat în sacos negru și mantie-omofor roșu, cu interiorul crem-deschis, împodobit cu elemente decorative florale punctiforme albe. În mâna stângă are cartea „Scara dumnezeiescului urcuș", iar în mâna dreaptă ține o Cruce foarte mare, asemenea unei scări, propovăduind, astfel, că scara duhovnicească este luarea crucii și urmarea Lui Hristos. Se remarcă expresivitatea trăsăturilor chipului Sfântului Cuvios. În registrul inferior este un deal verde, cu elemente fitomorfe și vegetale. În registrul superior este cerul întunecat de noapte, cenușiu. În partea îndepărtată stângă a sfântului este o mănăstire mică, pictată cu alb și roșu. Întreaga icoană este încadrată de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă de flori galbene. Mănăstirea albă, cu acoperișul roșu, ghirlanda de flori galbene, dealul verde sunt de un impact vizual, estetic, artistic, teologic deosebit. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, verde de China, cenușiu-negru, galben, brun, ocru, alb, negru. Icoana este pictată de Pavel Zamfir Zugrav din Laz, Valea Sebeșului. Icoana are semnătura autorului, este datată 1881. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Ioan Scărarul.