Classical Antiquity period — works
2,269–2,304 of 12,249 works · most celebrated first
Repr
Plângerea lui Iisus
Icoana îi reprezintă pe Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Vasile cel Mare, amândoi ierarhi, în veșminte liturgice arhierești, binecuvântând. Sfântul Mare Ierarh Nicolae, făcător de minuni, este îmbrăcat în veșminte liturgice, de ierarh, sacos roșu-vermillon, cu epitrahil-patrafir albastru bleu-ciel. Sfântul Nicolae are în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și cu mâna dreaptă Binecuvântează. Este unul dintre cei mai populari și iubiți sfinți, ocrotitor al caselor, familiilor și copiilor. Are barbă sură, mithră arhierească și aureolă. Alături este Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, în veșminte roșii vermillon, cu interiorul galben, sacos gri-albăstrui și epitrahil gri. Fondul este albastru bleu-ciel cu elemente decorative fitomorfe ruje galbene și roșii. Cromatica este armonioasă și pastelată: roșu vermillon, albastru bleu-ciel, verde, galben-ocru, negru, alb. Icoana este de Țara Oltului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Nicolae Sf Vasile.
Icoari.
În centrul icoanei este Crucea bronzie, iar în stânga crucii este Sfânta Împărăteasă Elena, și în dreapta este Împăratul Constantin. Veșmintele sfinților împărați sunt pictate cu roșu vermillon și gri-albăstrui. Poartă coroane împărătești și aureole de sfinți, mantiiile de împărați le au prinse la gât cu fibulă. Crucea este bronzie și are capetele brațelor cu elemente decorative trilobate roșii vermillon somon. În spatele Crucii sunt elemente fitomorfe și o cunună de Rusalii. Fondul este cerul albastru bleu-ciel regal senin. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o bogată ghirlandă de trandafiri-bujori, formată din 9 ruje roșii cu bobocei. În interiorul icoanei este un spațiu galben luminos cu umbre roșii paralele. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon-somon, albastru bleu-ciel regal, gri, bej, crem, bronziu, brun, ocru, alb, negru. Inscripția în româno-chirilică se traduce Constantin și Elena. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.
Maica Domnului ține în brațe Pruncul Iisus Hristos, care arată cu mâna dreaptă înspre Maica Domnului, prezentându-ne-o. Maica Domnului este înveșmântată în mantie cu maforion roșu-stacojiu, cu interiorul negru. Maica Domnului are aureola în raze luminoase de soare. Pruncul Iisus Hristos este înveșmântat cu sacos și omofor brun spre negru, cu coroană și aureolă pe cap. Fondul icoanei este negru întunecat, în contrast fiind cu lumina chipurilor și cromatica veșmintelor. În registrul superior sunt doi îngeri îndreptați spre coroana stilizată a Maicii Domnului, făcând gestul Încoronării. Îngerii sunt pictați asemenea unor putti, din pictura barocă. Cromatică este armonioasă: roșu stacojiu, brun, acajou, brun-ocru, brun, bej, alb, verde-olive, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce MP IC XC Maica Domnului Iisus Hristos. Icoana este pictată în manieră barocă și are atmosfera catolică.
Maica Domnului Împărăteasă a Cerurilor, pe tron așezată, îl ține în brațe pe Pruncul Iisus Hristos. Maica Domnului este îmbrăcată cu mantie cu maforion roșie vermillon, cu interiorul căptușit cu verde și cu marginile manșetelor galben-aurii. Poartă aureolă și coroniță de împărăteasă, salbă aurie la gât. Pruncul Iisus Hristos este îmbrăcat cu ocru, verde și gri, are aureolă și ține pe genunchi Sfânta Evanghelie închisă și arată către Maica Domnului. În registrul superior îndepărtat sunt ocrotitori și păzitori Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, așezați cu picioarele pe nori rotunzi, albi. Tematica este deosebită și frecvent întâlnită în Țara Oltului. Cromatica este armonioasă, caldă și luminoasă: roșu vermillon, verde spanac-avocado, galben-ocru, albastru bleu-ciel, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Maica Domnului MP Iisus Hristos IC XC
Icoajumă
Strada Gabroveni
Icoateri
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este așezat călare pe un cal alb cu harnașament bogat, omorând balaurul gri-cenușiu cu creastă, solzi și coadă lungă, cu lancea, pe care o ține cu amândouă mâinile, înfingându-i-o animalului în gâtlej. În partea dreaptă a Sfântului Gheorghe, în registrul îndepărtat, este pictată domnița salvată și ocrotită de marele mucenic, cu mâinile ridicate, atât de teamă și spaimă, cât și de mulțumire către sfântul purtător de biruință. Fondul este albastru, în registrul superior, cerul cu flori mari roșii, pete de culoare - ruje - asemenea unor simboluri floral-astrale, des-folosite în pictura icoanelor din Țara Oltului. În registrul inferior, fondul este verde și galben, cu linii ondulatorii albe, cele două registre în centrul icoanei ușor întrepătrundu-se. Mantia Sfântului Mucenic Purtător de Biruință este roșie, având cămașa de cavaler cu zale. Culoarea roșie este caracteristică mucenicilor și martirilor. În registrul îndepărtat sunt elemente de arhitectură, astfel spațializându-se narațiunea iconografică. Deasupra Sfântului Gheorghe este cerul deschis, asemenea unei ferestre, și un soare uriaș, din care iese mâna Lui Dumnezeu-Tatăl care îl binecuvântează și îl ajută în lupta purtată și un înger care ocrotește de pe o mandorlă mică de nouri rotunzi albi. Fiind o icoană de Șcheii Brașovului, imaginea picturală este armonioasă, cu un desen simplu, curat, tușele de culoare sunt mai mari, raportate la dimensiunile lucrării. Cromatica este armonioasă; roșu vermillon, albastru ceruleum, galben-ocru, verde spanac-avocado, alb și ngru. Pe fondul cerului albastru ceruleum este inscripția în româno-chirilică Sf Gheorghe. Icoana este rafinată prin acuratețea desenului, compoziția echilibrată și armonia cromatică.
În centrul icoanei este Crucea, iar în dreapta crucii este Sfânta Împărpteasă Elena și în stânga este Împăratul Constantin, fiul său. Veșmintele sfinților împărați sunt pictate cu roșu vermillon, ocru, brun, alb și verde absint. Deasupra fiecăruia este inscripționat numele, inversat. În spatele Crucii, lipit de cruce, sunt ramuri de finic, asemenea unor raze de soare, amintind de semnul luminos apărut pe cer In hoc signo vinces - prin acest semn vei învinge. Crucea ste împodobită pe brațele vertical și orizontal, cu un vrej lung de flori și frunze, ca o ghirlandă de Rusalii. Icoana este o bogăție de culoare, lumină și detalii semnificative. Crucea este împodobită cu elemente fitomorfe: vrej-tulpină agățătoare, frunze și flori. În spatele crucii sunt doi îngeri serafimi. Icoana este de Țara Oltului. Inscripția în româno-chirilică se traduce Sf Împ Constantin Sf Împ Elena. Cromatica este armonioasă și bogată: roșu vermillon, galben-ocru, albastru ceruleum, verde kaki-olive, absint, brun, alb, negru.
Sfânta Mare Cuvioasă Parascheva de la Iași are crucea în mâna stângă, binecuvântând, și o ramură mare de finic verde, în mâna dreaptă. Este îmbrăcată în veșmânt roșu vermillon-cărămiziu, cu interiorul căptușit cu verde-mușchi de pădure, verde de China, înspre gri-antracit. Sacosul este alb-crem cu danteluță și guleraș și dungi gri-verzui. Sfânta Cuvioasă are părul negru lung, lăsat pe umeri, coroană roșie cu gri-antracit, cu radiații verzi, ca de catifea și aureolă. Fondul icoanei este cerul albastru regal-ceruleum, în registrul superior și un câmp galben-chihlimbar, în registrul inferior. Întreaga compoziție tematic-iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format din 3 ruje roșii mari, cu frunze verde-brad. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon-cărămiziu, alb-zinc, albastru regal-ceruleum, crem-bej, galben-chihlimbar, verde mușchi-de-pădure, verde de China, gri-verzui, gri-antracit, bej-crem, bronziu, negru, alb zinc. Inscripția din româno-chirilică se traduce Paraschiva. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.
Icoana îl reprezintă pe sfântul Nicolae 3/4, frontal, în ipostaza de mare ierarh, binecuvântînd cu mâna dreaptă, în stânga ținînd Cartea Sfântă. Sfântul este redat cu capul descoperit, barba de lungime medie, fruntea înaltă, ochii căprui. În jurul capului aureolă de culoare deschisă, gălbuie, aplicată peste un strat de bronz auriu, mărginită cu o linie albă. Înveșmântat cu sacos roșu cărămiziu, cu intradosul verde, epitrahil verde, cu o linie subțire pe margine și cruci negre conturate cu alb și raze negre. Stihar bleumarin cu mânecuțe aurii decorate cu perle albe și motiv geometric, la fel galonul de la gât. Mâna cu care ține cartea este acoperită de omofor, în semn de smerenie. De mâna cu care binecuvintează atârnă bedernița de culoare galben aurie, cu franjuri și motive geometrice. Coperta cărții legate în piele bogat decorată. Chenar din linii ondulate de culoare galbenă, dispuse longitudinal, mărginit la interior de o linie subțire roșie și una închisă la exterior. Proporțiile în general respectate, capul este ușor mai mic în comparație cu corpul masiv, ceea ce creează un efect de depărtare, accentuat și de fondul luminat roșiatic în partea de jos, albastru în cea de sus. Maniera picturală, indică un pictor școlit, influențat de pictura academistă. Icoana prezintă un strat de murdărie și mici crăpături.
Pe panoul central este reprezentată Maica Domnului Hodighitria(Călăuzitoarea). Pruncul stă în picioare, amândoi fiind înveșmântați în straie împărătești. Maica ține Pruncul cu mâna stângă, cu dreapta arată către El. Voleul stâng, jumătatea inferioară - Sfântul Gheorghe călare pe cal alb. Înveșmântat în costum românesc de oștean medieval, mantie roșie. Calul cu picioarele din față ridicate, harnașament de culoare roșie. Deasupra e posibil să fie tot sfântul Gheorghe, în stânga ținând crucea, cu dreapta face gestul păcii, al liniștii.(prin analogie cu 34530). Simetric, pe latura dreaptă a tripticului se află jos, Sf. Dumitru, călare pe cal roșu, în poziție asemănătoare cu a SF. Gheorghe, iar sus probabil tot el, în altă ipostază iconografică(analogie) . Veșmintele au culorile inversate(tunica roșie -dreapta, albastru-stânga, mantie roșu -stânga, albastru - dreapta), la fel la sfinții războinici, probabil în legătură cu reprezentarea populară a timpului. Inițial, tripticul se închidea, dovadă inscripția care se continuă pe cele două uși. Ulterior a fost fixat cu cuie de fier, iar prinderea se făcea cu o sfoară legată de două cuie bătute pe cant.
În centrul icoanei este Crucea, iar în dreapta crucii este Împăratul Constantin și în stânga este Împărăteasă Elena, mama sa. Veșmintele sfinților împărați sunt pictate cu roșu vermillon, roz, ocru, brun, alb și bronziu. Deasupra fiecăruia este inscripționat numele. Pe brațele Crucii sunt elemente forale și vegetale, realizate prin petale punctiforme roșii. Deasupra Sfinților Împărați sunt volutele și drapajele unor draperii roșii și galbene, care au menirea să încadreze în spațiu și timp tematica iconografică. Icoana este de Țara Oltului. Inscripția în româno-chirilică se traduce Sfântul Constantin Sfânta Elena. Fondul este albastru-violaceu, iar în registrul inferior există un caroiaj alb-gri-negru. Cromatica este armonioasă și bogată: roșu vermillon, roz, orange, galben-ocru, albastru violaceu, verde kaki, brun, alb, negru.
Sfinții Ioan și Nicolae
Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron este așezat călare pe un cal alb, ținând Crucea în mâna dreaptă. Mantia Sfântulu Mucenic Teodor este roșie-vermillon, pantalonii verzi, cămașa de cavaler verde, cu năsturei și găetane. Fondul este albastru ceruleum și în registrul inferior este roșu vermillon, cărămiziu. Întreaga compoziție iconografică este presărată de elemente fitomorfe-geometrizante, formate din petale albe. Cromatica este armonioasă; roșu vermillon, cărămiziu, ocru, verde spanac-avocado, albastru ceruleum, alb și ngru. Icoana este de Nicula. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Teodor.
Icoana este impărțită de o cruce neagră pe care este pictat Isus răstignit, deasupra cu Dumnezeu Tatăl iar in părți cu Sf. Constantin și Elena; sunt patru registre: Maica Domnului indurerată; Sf. Nicolae și Sf. Gheorghe cu balaurul.
Sfântul Mare Ierarh Nicolae Făcătorul de minuni ține în mâna dreaptă Sfânta Evanghelie închisă și binecuvântează cu mâna stângă. Veșmintele arhierești liturgice ale sfântului ierarh sunt într-o alternanță cromatică de roșu vermillon, galben și verde. Epitrahilul-patrafirul este alb cu marginile verzi și patru cruci brune. Fondul icoanei este alb-albăstrui-gri în registrul superior și un câmp galben-solar în registrul inferior. Întreaga compoziție este încadrată în spațiul cerului senin de o ghirlandă de ruje - elemente decorative fitomorfe, patru trandafiri roșii-galbeni, cu frunze verzi. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Nicolae. Icoana este de Nicula, Nordul Transilvaniei.
Icoacum
Maica Domnului cu pruncul Rodon to amaranton; Trandafirul neveștejit
Ilustrație la I. L. Caragiale
Icoana este împărțită pe două tematici iconografice: Sfântul Mare Ierarh Vasile și Sfânta Treime. Sfântul Vasile cel Mare este îmbrăcat în veșminte arhierești în combinația de roșu-zmeuriu, albastru cobalt, verde și alb. Are barba și părul lungi. Poartă mitrhră arhierească și aureolă. Binecuvântează cu mâna dreaptă și ține în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă. Dumnezeu-Fiul ține Crucea pe umărul stâng, Dumnezeu-Tatăl are globul pământesc și dimpreună susțin coroana Împărăției Cerești. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul sunt înveșmântați în roșu vermillon-zmeuriu, albastru cobalt și verde, cu bogăție de detalii decorativ-ornamentale fine și minuscule pe veșmintele împărătești, dungi albe. În registrul îndepărtat superior este cerul auriu cu o mandorlă de nouri rotunzi albaștri.
Icoana redă momentul următor coborârii de pe cruce, jelirea lui Hristos, într-o manieră specifică fazei de decădere a picturii pe sticlă. În centrul compoziției, Isus întins pe piatra din Efes(modul cum este pictată arată că iconarul nu cunoștea semnificația), pe un giulgiu alb. În variantele niculene ale Plângerii, scena se reduce la prezența a doar trei personaje, aici două femei(Fecioara Maria în mijloc, una dintre mironosițe) și, ușor retras în spate, gânditor, un apostol tânăr cu barbă(posibil Sf. Ioan Evanghelistul, deși acesta era imberb) .Isus este întins, cu ochii închiși, părul lăsat pe umeri, trăsături anatomice redate schematic, în jurul mijlocului o eșarfă verde.În jurul capului are nimbul cruciger cu însemnele consacrate, prescurtarea de la Iahve(Eu sunt Cel ce sunt) Cele două Marii au fețele triste, trăsături pătrățoase, ținînd mâinile la piept, semn de jale. Pe cap au câte o broboadă neagră. Veșmintele în culorile consacrate, predominant roșii, cu accente de verde. Aureole în jurul capului, deși în iconografie nimbul se atribuie mai târziu unor persoane. Crucea, pictată în roșu(chenar verde) străjuiește simbolic scena. Câmpul bleu este inundat de tulpini sinuase cu câte trei flori mari, roșii, conturul amintind de centrele din Boemia. Pământul este sugerat de o porțiune galben ocru, lângă catafalc două flori întunecate(lalele) Inscripția, destul de neclară și trunchiată, este scrisă cu litere negre inegale sub brațele crucii. Compoziția este echilibrată iar cromatica este dominată de roșu, în dezacord cu tema. Rama profilată este vopsită cu negru, îmbinare oblică ;dos- lemn subțire de brad; Pictura este exfoliată în multe locuri.
Icoasemn
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este așezat călare pe un cal alb cu pete gri, acoperit cu elemente de harnașament verzi și gri omorând balaurul cu lancea neagră, pe care o ține în amândouă mâinile. Balaurul este pictat cu verde forest și kaki și gri cenușiu-antracit verzui și având corp de reptilă, cu coadă de diavol. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel-ceruleum și galben-solar în exterior și în cel inferior, în centrul icoanei ușor întrepătrundu-se toate culorile. Tunica Sfântului Mucenic Purtător de Biruință este roșie-vermillon, având pantalonii albaștri-ceruleum și cămașa de cavaler cu mânecile verzi. În registrul superior, icoana este încadrată de un chenar decorativ, format dintr-o ghirlandă de 5 ruje roșii. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru-bleu-ciel, cobalt și ceruleum, ocru, galben solar și chihlimbar, verde kaki și forest, gri antracit, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Gheorghe. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.
Icoana redă tema Răstignirii combinată cu Plângerea de influență apuseană, catolică. Crucea pe care este răstignit Iisus este plasată la mică distanță deasupra pietrei mormântului(redată ca un dreptunghi plan, decorat cu o floare). La baza crucii de doi îngeri, îngenuncheați, cu profiluri diforme, părul ondulat, negru, înveșmântați cu haine roșii cu buline albe.Isus nu are barbă, părul este bogat, până la umeri, mâinile și picioarele diforme.Elementele anatomice schițate.Crucea treflată este bleu cu chenar ocru galben și inscripția INRI pe fond alb. Scena este încadrată de un o ghirlandă bogată de flori roz, care separă câmpul în dpuă zone de culoare: bleu murdar central, galben ocru în afara chenarului. Florile chenarului au conturul mărunt dantelat, pe colțuri fiind câte o floare roz cu degradeuri de roșu, mai mare, median două mai mici, restul fiind de culoare albastră, ramuri și boboci, sugerând trandafiri. Desenul este foarte naiv. Pe spate a avut lipită o hârtie mai groasă care servea drept dos. Rama este simplă, din lemn de brad prelucrat rudimentar, culoare cafenie. Stratul pictural ușor exfoliat.
Trei Ierarhi
Temadin
Icoaotiv
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este așezat călare pe un cal brun-maro-cafeniu, omorând balaurul cu solzi de bronz gri-pământiu cu lancea, pe care o ține cu amândouă mâinile. Balaurul este pictat cu brun-pământiu, având solzi bronzii. Fondul este albastru ceruleum și cobalt, în registrul superior cu elemente decorative fitomorfe, formate din ruje roșii, în cel inferior fiind câmpuri paralele de maro, brun, cafeniu-negru, în centrul icoanei ușor întrepătrundu-se toate culorile. Mantia Sfântului Mucenic Purtător de Biruință este albastră regal, fluturândă, având pantalonii albaștri și cămașa de cavaler, tunica roșie. În registrul superior, icoana este încadrată de o ghirlandă decorativă, formată din 4 ruje - trandafiri roșii, cu frunze verzi. Cromatica este armonioasă, formată fiind din roșu vermillon, albastru cobalt, verde brad, maro, brun, gri, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Gheorghe. Icoana este deteriorată, fiind absențe cromatice.
Înaltele veleități ale revanșarzilor de la Bonn
Desen după o poză din Tahiti
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este așezat călare pe un cal alb cu pete gri, cu elemente de harnașament galbene și verzi și șa roșie, omorând balaurul verde închis cu creastă, solzi și coadă lungă, cu lancea, pe care o ține cu amândouă mâinile, înfingându-i-o animalului în gâtlej. În partea dreaptă a Sfântului Gheorghe, în registrul îndepărtat, este pictată domnița salvată și ocrotită de marele mucenic, cu mâinile ridicate, atât de teamă și spaimă, cât și de mulțumire către sfântul purtător de biruință. Fondul icoanei este alb cu ruje roșii și cerul albastru bleu-ciel în registrul superior. În registrul inferior, fondul este verde, cu linii ondulatorii galbene și roșii, cele două registre în centrul icoanei ușor întrepătrundu-se. Mantia Sfântului Mucenic Purtător de Biruință este roșie-fluturândă având cămașa de cavaler cu zale. Culoarea roșie este caracteristică mucenicilor și martirilor. Atât în dreapta, cât și în stânga sunt elemente de arhitectură, astfel spațializându-se narațiunea iconografică. Cromatica este armonioasă; roșu vermillon, albastru bleu-ciel, galben-ocru, verde văratic, verde brad, alb și ngru. Pe fondul cerului albastru regal și ceruleum este inscripția în româno-chirilică Sf Gheorghe. Icoana este de Nicula.
Sfântul Gheorghe