ASTRA National Museum Complex Prints

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este redat central, supradimensional, în picioare, îmbrăcat în uniformă de cavaler oștean luptător, cu cămașă de zale verde olive-smarald-kaki sfântul purtător de biruință. Are pantalonii albaștrii, cizme brun-olive, mantie roșie, coif și aureolă. În mâna dreaptă are crucea ridicată înspre Cer și în mâna stângă ține spada de luptă. Fondul este albastru, în registrul superior, este Maica Domnului cu Acoperământul ei ocrotitor și Mântuitorul Iisus Hristos Binecuvântând, amândoi fiind pe mandorle de nouri albi rotunzi. În registrul inferior, fondul este verde și acoperit de elemente de arhitectură de biserică. Mantia Sfântului Mucenic Purtător de Biruință este roșie, culoarea roșie este caracteristică mucenicilor și martirilor. În registrul îndepărtat sunt elemente de arhitectură, astfel spațializându-se narațiunea iconografică. Fiind o icoană de Valea Sebeșului, imaginea picturală este armonioasă, cu un desen simplu, curat, tușele de culoare sunt mai mari, raportate la dimensiunile lucrării. Cromatica este armonioasă; roșu sângeriu, stacojiu, albastru ceruleum, galben-ocru, verde spanac-avocado, olive, kaki, alb și ngru. Pe fondul cerului albastru ceruleum este inscripția în româno-chirilică Sf M Gheorghe MP Maica Domnului IC XC Iisus Hristos. Icoana este rafinată prin acuratețea desenului, compoziția echilibrată și armonia cromatică. Întreaga compoziție este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de flori. Icoana este datată 1895. Este semnată de Partenie Poienaru Zugrav din Laz.

Sfântul Mare Ierarh Nicolae Făcătorul de minuni este redat central, așezat fiind pe un tron arhieresc, ținând în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și binecuvântează cu mâna dreaptă. Veșmintele arhierești liturgice ale sfântului ierarh sunt într-o alternanță cromatică de roșu vermillon și verde spanac-avocado, kaki și galben-auriu. Epitrahilul, patrafirul este verde, cu patru cruci pe el, sacosul roșu, cu bordură galben-aurie. Poartă mithră și are aureolă. Ține în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și binecuvântează. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar liniar auriu, cu un fond al icoanei albastru-gri. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Nicolae. Icoana are o cromatică armonioasă și vie-luminoasă: roșu vermillon, roz, verde spanac-avocado, verde kaki, galben-auriu, alb, negru. Icoana este de Țara Făgărașului, este datată 1859 și este atribuită lui Savu Moga.

Icoare a

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos verde-turcoaz, mantie și epitrahil roșu vermillon, omofor cu broderie bronzie, cu mithră și aureolă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un animal cu solzi, labe cu gheare și cap de diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Sfântul Haralambie este încadrat de elemente arhitectonice, ziduri de cetate, biserici, case, coloane cu boltă. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică în Țara Făgărașului, fiind pictată de Matei Țimforea, datată 1872. În registrul inferior, sunt mai multe personaje: 8 în partea dreaptă a sfântului și 3 în stânga, ieșind vindecați, prin minunile sfântului, de sub puterea diabolică a bolii.Cromatica este armonioasă; roșu vermillon, bronziu, verde turcoaz, gri albăstrui. În registrul superior, este Dumnezeu-Tatăl binecuvântând și un înger punând cununa de mucenicie pe capul sfântului vindecător. Fondul este în registrul superior gri-violaceu-albăstrui, iar în cel inferior verde-turcoaz. Icoana este spartă în registrul superior.

Sfântul Arhanghel Mihail, unul dintre mai-marii voievozi ai oștilor-cerești, este reprezentat stând cu picioarele pe o mandorlă de nouri rotunzi albaștri bleu-ciel. Îngerul, Sfântul Arhanghel Mihail, este numit și slujitorul Legii. Este îmbrăcat în haine de oștean militar, cavaler, cu pantaloni albaștri-cobalt și tunică-vestă galbenă-albă, cu elemente decorative punctiforme și mantie roșie fluturândă. Are aripile de înger, pictate cu albastru și verde, poartă în mâna dreaptă spada-biruinței și cu mâna stângă ridică o torță arzând-luminândă. Mantia roșie este împodobită armonios cu elemente florale minuțios realizate punctiform. Fondul icoanei este ocru-luminos, auriu-bronziu. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar deorativ geormetrizant, format din linii unduitoare, șerpuitoare, albe, împreunate în motivul lanțului. Cromatica armonioasă este alcătuită din: albastru cobalt, albastru bleu-ciel, roșu vermillon, ocru-auriu-bronziu, roz, gri, bej, brun, verde-brad, alb, roșu. Icoana este pictată de Popa Sandu din Iernuțeni. Icoana este datată 1806, fiind rară și deosebită din punct de vedere artistic, estetic, pictural și teologic. Inscripția din româno-chirilică se traduce Arhanghel Mihail.

Domnul Iisus Hristos primește Botezul, în râul Iordanului, din partea Sfântului Mare Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul, care se află în dreapta Mântuitorului. Mântuitorul este înfășurat cu o pânză de culoare brună-bronzie împrejurul șoldurilor și a coapselor. În stânga Lui, este un grup de îngeri evlavioși, care Îl așteaptă cu două ștergare albe gata să înveșmânteze Trupul Domnului. Sfântul Ioan Botezătorul este îmbrăcat cu o mantie brună-bronzie și un himation alb-brun sau o haină din păr de cămilă. Cerurile de culoare brun-gri-aurie sunt deschise și izvorăște o rază de lumină, pe care se pogoară porumbelul, simbolul Sfântului Duh, pe creștetul Mântuitorului. Mandorla de nouri rotunzi, care permite deschiderea Cerurilor au o alternanță cromatică de brun-acajou și verde. Cromatica este specifică Țării Făgărașului: auriu, verde kaki, bej, gri, ocru, brun-nisipiu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Botezul IC XC Iisus Hristos. Icoana este datată 1866 și este atribuită lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu și epitrahil verde olive, cu patru cruci și aureolă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un animal și diavol, cu trăsături umane, având o seceră în labele cu gheare. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În registrul inferior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt elemente de arhitectură și fitomorfe, biserici, ziduri, case și copaci. În registrul superior, în colțurile din stânga și dreapta Sfântului, sunt Maica Domnului și Dumnezeu binecuvântând, fiind așezați pe mandorle de nouri albe. Cromatica este deosebită: roșu vermillon, albastru regal, verde olive, brun-bronziu, cafeniu, alb, negru. Icoana este de Țara Făgărașului, este datată 1893. Întreaga compoziție este foarte bine-organizată, cu o spațializare armonioasă, scenografie impresionantă. Icoana este pictată de Matei Țimforea.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-negre și mantie roșie și mână caii roșii cu aripi bronzii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi-negrii, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Cerurile albastru-întunecate, de apus de soare, au firicele roșiatice, iar câmpurile albastre au denivelări și movile roșiatice, astfel în registrul inferior, pământul este reprezentat pe straturi și benzi cromatice alternative de brun, kaki, roșu, albastru și alb. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Prooroc Ilie. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Compoziția este încadrată de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă de flori roșii, frunze negre. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz, albastru violaceu, gri, brun, cafeniu, verde kaki, negru, alb. Icoana aparține lui Matei Țimforea, Cârțișoara, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1877.

Domnul Iisus Hristos primește Botezul, în râul Iordanului, din partea Sfântului Mare Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul, care se află în stânga Mântuitorului. Mântuitorul este înfășurat cu o pânză de culoare brună-bronzie împrejurul șoldurilor și a coapselor. În dreapta Lui, este un grup de îngeri evlavioși, care Îl așteaptă cu două ștergare albe gata să înveșmânteze Trupul Domnului. Sfântul Ioan Botezătorul este îmbrăcat cu o mantie brună-bronzie și un himation alb-brun sau o haină din păr de cămilă. Cerurile de culoare brun-gri-aurie sunt deschise și izvorăște o rază de lumină, pe care se pogoară porumbelul, simbolul Sfântului Duh, pe creștetul Mântuitorului. Mandorla de nouri rotunzi, care permite deschiderea Cerurilor au o alternanță cromatică de roșu-vermillon și verde. Cromatica este specifică Țării Făgărașului: auriu, roșu vermillon, verde kaki, bej, gri, ocru, brun-nisipiu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Botezul IC XC Iisus Hristos Ioan. Icoana este datată 1868 și este atribuită lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie brună-ocru și Îngerul din spate mână caii cu aripile roșii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl, care binecuvântează și Îngerul care ține hățurile cailor. În colțul din dreapta este Ochiul Divin înscris în triunghiul Sfintei Treimi. Între registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon și sângeriu, verde kaki, verde mușchi-de-pădure, gri, nisipiu, ocru, bronziu, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos Sf Proroc Ilie Elisei. Icoana aparține lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1859.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos verde kaki, felon brun, epitrahil orange, aureolă. Are barbă foarte lungă, fața palidă, ascetică și ochii blând-pătrunzători. În mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă și cu aceeași mână ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic - un schelet gri-cenușiu, antracit, cu coarne de diavol. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Cu mâna dreaptă sfântul ierarh binecuvântează. Ciuma este călcată în picioare se Sfântul Haralambie, iar de sub scheletul antropomorfic-zoomorfic și diabolic, ies și fug trei oameni, salvați și vindecați de făcătorul de minuni și tămăduitorul de boli. În dreapta Sfântului sunt alte trei personaje care îi mulțumesc sfântului pentru ajutor. În registrul îndepărtat sunt elemente arhitectonice, cu o bogăție de detalii decorative. În registrul superior pe o mandorlă din nouri este Dumnezeu Binecuvântând și pe o altă mandorlă este Îngerul Arhanghel Gavriil așezând cununa de mucenicie pe capul Sfântului Haralambie. Fondul este cerul brun-gri. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant, pe laterale, ca două panglici late, cu ghirlande de flori mari, de culoare verde-gri-turcoaz. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos Sfântul Mucenic Haralalmbie. Cromatica este frumoasă, deosebită și armonioasă: orange - roșu vermillon, verde spanac-avocado, verde kaki, gri, brun, bronziu, alb, negru. Icoana este datată 1875. Icoana este a lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului.

Sfânn Ar

Maica Domnului este Împărăteasă pe tron, ținând în brațe Pruncul Iisus Hristos care are în mâna stângă un hrisov înfășurat și Binecuvintează cu mâna dreaptă. Maica Domnului arată calea cu mâna dreaptă, deci este Hodighitria. Maica Domnului este înveșmântată în mantie cu maforion roșu vermillon cu interiorul căptușit cu verde și sacos albastru, poartă coroniță de împărăteasă și aureolă. Pruncul Iisus Hristos este înveșmântat în verde kaki și auriu ocru-brun-bronziu, cu coroană și aureolă. Tronul este bogat geometrizant decorat. Maica Domnului stă cu picioarele pe o periniță rotundă. Fondul icoanei este cerul de culoarea albastru ultramarin cu steluțe aurii. Întreaga icoană este încadrată de un chenar decorativ geometrizant și floral. Atmosfera luminoasă și bizantină a icoanei este dată și de floricelele albe de pe veșmânt și steluțele aurii de pe albastrul cerului. Icoana este de iconostas, de aceea are dimensiunile mai mari. Și este de tip Maica Domnului Împărăteasa Cerului și a pământului. Cromatică: roșu vermillon, alb, albastru, verde kaki, auriu, ocru-brun-bronziu. Inscripția din româno-chirilică se traduce MP Maica Domnului IC XC Iisus Hristos. Icoana este datată 1831, pe fondul roz, de la picioarele Maicii Domnului. Icoana este din Țara Făgărașului, pictată fiind de Ioan Pop de Făgăraș.

Icoa

Sfântul Mare Ierarh Nicolae Făcătorul de minuni este redat central, fiind așezat pe un tron arhieresc, bogat ornamentat cu detalii arhitecturale, ținând în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și binecuvântează cu mâna dreaptă. Veșmintele arhierești liturgice ale sfântului ierarh sunt într-o alternanță cromatică de roșu vermillon - verde - kaki - brun- bronziu. Epitrahilul, patrafirul este brun-kaki, cu patru cruci pe el, sacosul roșu vermillon. Poartă mithră și are aureolă. Ține în mâna stângă Sfânta Evanghelie deschisă și binecuvântează. În registrul superior îndepărtat sunt Dumnezeu-Tatăl și Maica Domnului, care binecuvântează și ocrotesc. Pe fondul albastru ceruleum în degrade cu albastru regal și alb, Mântuitorul și Maica Domnului au veșminte roșii și verzi. În registrul inferior sunt cele trei fete salvate de sfântul ierarh de la sărăcie și păcat și tatăl fetelor, care îngenuncheat, mulțumește pentru minunea și binefacerile primite. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Nicolae ICXC Iisus Hristos MP Maica Domnului. Icoana are o cromatică puternic-vie, specifică Țării Oltului: roșu vermillon, verde, albastru ceruleum, gri, galben chihlimbar, alb, negru. Icoana este încadrată de un chenar decorativ geometrizant, format dintr-o dantelărie aurie. Icoana aparține lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1877.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii înaripați. Sfântul este îmbrăcat în straie roșii și mantie omofor turcoaz și un înger, alături de prooroc în trăsură, mână caii. În registrul inferior este Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul roșu-turcoaz aruncat. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl, dăruind Binecuvântări, dintr-o mandorlă de nouri albi, care deschid Cerurilie, în partea dreaptă este Maica Domnului cu Pruncul Iisus Hristos în brațe, ocrotind întreaga scenă, iar în stânga sunt doi îngeri care îndrumă și călătoresc dimpreună cu întreaga trăsură a Sfântului Ilie și doi serafimi. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este albastrul bleu-ciel deschis și senin al cerului. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe. Densitatea și alternanța cromatică foarte vie și armonioasă este specifică Țării Făgărașului. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Întreaga tematică iconografică este încadrată e un chenar decorativ geometrizant, format din alternanță de triunghiuri romboidale alb și roz cu contur auriu. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz, albastru bleu-ciel, turcoaz, gri, bronziu, brun și alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Proroc Ilie Elisei IC XC Iisus Hristos MP Maica Domnului. Icoana este datată 1895 și este atribuită lui Matei Țimforea din Cârțișoara.

Icoana Judecata de Apoi imaginează a doua Venire a Lui Iisus Hristos pe pământ, după sfârșitul lumii. Toată lumea va fi chemată și judecată după faptele săvârșite. În cadrul tribunalului ceresc, se hotărăsc bucuria și fericirea veșniciei sau osânda. Icoana este realizată pe șase registre paralele: trei mandorle pe partea stângă, trei pe partea dreaptă. Dumnezeu-Tatăl este în ipostasul de Pantocrator în Slavă. Alături sunt Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul înaintemergătorul Domnului. Urmează Apostolii și cetele de îngeri. Tronul Hetimasiei - a Judecății de Apoi - păstrează Sfântul Duh, reprezentat prin porumbel, dar și prin culoarea verde. Cetele oamenilor drepți sunt conduse de Sfântul Apostol Pavel, iar cetele oamenilor păcătoși sunt conduse de Moise. Spațiile reprezentate în icoană sunt: Raiul, râul de foc, cetatea Ierusalimului. Elementul antro-zoomorf este prezent - Leviathanul. Este descrisă și învierea morților. Sunt cântărite pe taler faptele bune și fărădelegile, păcatele, greșelile. Se remarcă numărul mare de personaje, complexitatea tematicii iconografice abordate. Întreaga tematică iconografică este încadrată de construcții arhitectonice; Împărăția Cerurilor. Cromatica este armonioasă, specifică stilului lui Matei Țimforea, din Cârțișoara: albastru bleu-ciel; roșu-roz, ivoriu, bej, verde kaki, verde olive, brun-bronziu, orange, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Judecata de Apoi 1898.

Cei Sfinți Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură-de-Aur slujesc și săvârșesc Sfânta Liturghie împreună. Sunt înveșmântați în veșminte liturgice: sacos, felon și epitrahil mithră și aureolă. Cromatica veșmintelor este vie și luminoasă: roșu vermillon, galben-ocru și albastru regal, verde. Sfinții Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie, așezați în laterale, au Sfânta Evanghelie și crucile de mână, cu care binecuvântează. Între cei doi sfinți ierarhi, în miezul icoanei este Sfântul Ierarh Ioan Gură-de-Aur, mai tânăr, care binecuvântează cu ambele mâini. Fondul întregii tematici iconografice este format din 3 câmpuri paralele: alb, albastru și roz, cu elemente decorative circulare. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, roz, orange, verde spanac-avocado, galben-ocru, albastru regal și bleu-ciel, alb și negru. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de flori albe, roșii și verzi. Inscripiția din româno-chirilică se traduce: Sf Vasile cel Mare Sf Ioan Gură-de-Aur Sf Grigorie Bagoslovu (Cuvântătorul). Icoana este pictată de Matei Țimforea, din Cârțișoara, Țara Făgărașului, fiind datată 1887.

Deisis este o tematică fundamentală din iconografia bizantină, reprezentându-L pe Domnul Iisus Hristos în ipostasul de Mare Judecător, fiind Împărat, având în dreapta pe Maica Domnului și în stânga pe Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului. Această tematică este nucleul Judecății de Apoi. Iisus Hristos este înveșmântat în veșminte sacos și omofor albastre-verzi, cu aureolă. Are în mâna stângă Sfânta Evanghelie deschisă și cu mâna dreaptă binecuvântează. În registrul superior îndepărtat este fondul albastru brun-bej și Maica Domnului în semiprofil, în dreapta Mântuitorului și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul cu Sfânta Evanghelie închisă în mâna dreaptă, în partea stângă tronului Mântuitorului Iisus Hristos. Cromatica este armonioasă: roșu sângeriu, verde, olive, cafeniu, brun, ocru, bej, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos. Datarea se traduce din româno-chirilică: 17 februarie 1774. Icoana este atribită lui Petre Diacul din Preluca, Maramureș. Este icoană de iconostas. Ceea ce este inedit la această icoană, pe lângă toată frumusețea desenului, cromaticii, compoziției, trăsăturilor expresive, este și faptul că în locul Sfântului Ioan Botezătorul, din Deisis, este Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, numit Teologul Iubirii. Această dimpreunare a Mântuitorului Iisus Hristos cu Maica Domnului și cu Sfântul Ioan Teologul este și în icoana cu Răstignirea Domnului Iisus Hristos.

Maica Domnului Împărăteasă a Cerurilor, pe tron așezată, ține Pruncul Iisus Hristos, în brațe. Maica Domnului este îmbrăcată cu mantie cu maforion brun, cu interiorul căptușit cu verde închis. Poartă aureolă și coroniță roșie de împărăteasă. Pruncul Iisus Hristos este îmbrăcat cu gri și verde închis, are aureolă și binecuvântează cu mâna dreaptă. În registrul superior sunt ocrotitori și păzitori Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, sprijinindu-se cu mâinile de cele două turnulețe - elemente decorativ geometrizante din structura arhitecturală a bogatului tron arhieresc al Maicii Domnului Împărăteasă. În registrul superior sunt Sfântul Mare Evanghelist Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus Hristos. Sfântul Evanghelist Luca apare împreună cu simbolul reprezentativ - vițelul - Parabola Întoarcerii Fiului risipitor. În cealaltă parte este Sfântul Evanghelist Ioan, cu vulturul, asemenea căruia se înalță în zbor Cuvântul Dumnezeiesc, fiind Teologul Iubirii. Cromatica este armonioasă, caldă și luminoasă: roșu vermillon, verde spanac-avocado, ocru, brun, gri, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Maica Domnului MP Iisus Hristos IC XC. Icoana este încadrată de un chenar decorativ geometrizant, pe laterale, ca două panglici late, cu ghirlande de flori mari, de culoare verde-gri. Icoana este datată 1866. Icoana este a lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Ioan Scărarul, îmbrăcat în sacos negru și mantie-omofor roșu, cu interiorul crem-deschis, împodobit cu elemente decorative florale punctiforme albe. În mâna stângă are cartea „Scara dumnezeiescului urcuș", iar în mâna dreaptă ține o Cruce foarte mare, asemenea unei scări, propovăduind, astfel, că scara duhovnicească este luarea crucii și urmarea Lui Hristos. Se remarcă expresivitatea trăsăturilor chipului Sfântului Cuvios. În registrul inferior este un deal verde, cu elemente fitomorfe și vegetale. În registrul superior este cerul întunecat de noapte, cenușiu. În partea îndepărtată stângă a sfântului este o mănăstire mică, pictată cu alb și roșu. Întreaga icoană este încadrată de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă de flori galbene. Mănăstirea albă, cu acoperișul roșu, ghirlanda de flori galbene, dealul verde sunt de un impact vizual, estetic, artistic, teologic deosebit. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, verde de China, cenușiu-negru, galben, brun, ocru, alb, negru. Icoana este pictată de Pavel Zamfir Zugrav din Laz, Valea Sebeșului. Icoana are semnătura autorului, este datată 1881. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Ioan Scărarul.

Icoana reprezintă Sfânta Treime. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul sunt înveșmântați în roșu vermillon, verde închis și albastru regal ultramarin bleumarin. În registrul îndepărtat este cerul galben-luminos, Dumnezeu-Fiul ține pe brațul drept Crucea. Duhul Sfânt este într-o mandorlă de raze luminoase bronzii, izvorând din lumină. În registrul inferior, sunt trei îngeri, cu aripi, care susțin de jos, în zbor, globul pământesc de culoare verde smarald, pe care stau cu picioarele Dumnezeu-Tatăl și Fiul Lui Dumnezeu. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfânta Troiță. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, albastru regal ultramarin bleumarin, bleu-ciel, verde smarald, verde brad, galben chihlimbar, alb, auriu, negru. Trăsăturile chipurilor sunt rafinat desenate. Este o icoană pictată de Pavel Zamfir Zugravu din Laz, Valea Sebeșului. Icoana este datată 1888. Ceea ce este de un impact vizual-artistic deosebit sunt veșmântul Lui Dumnezeu-Tatăl, albastru unduios, de înaltul Cerului, cu detalii minuțios-rafinate, floral-punctiforme, de verde pe alb, carnația anatomică a Fiului Lui Dumnezeu, culoarea de verde-smarald a sferei globului pământesc și lumina galbenă de chihlimbar al Cerului - Raiului.

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt reprezentați împreună, fiind mai-marii voievozi ai oștilor cerești. În această icoană, în stânga este Sfântul Arhanghel Gavriil, îngerul aducător de dar și bunăvestire, iar în dreapta este Sfântul Arhanghel Mihail, slujitorul și apărătorul Legii. Sfântul Gavriil este înveșmântat în sacos-tunică roșie-albă cu broderie și mantie roșie și are în mână crinul simbolul BuneiVestiri aduse Maicii Domnului, iar Sfântul Mihail este îmbrăcat în haine de oștean militar, tunică de cavaler gri cu broderie, cu pantaloni albaștri și tunică și mantie roșie. Amândoi sfinții au aripile roz-diafane, ridicându-le înspre Cer arătând calea și asemănarea. Sfântul Arhanghel Mihail dimpreună cu Sfântul Arhanghel Gavriil țin în mâini oglinda-Asemănării cu crucea deasupra, arătând că întreg pământul este sub semnul Dreptei Credințe, ridicându-l ca pe un chivot sfânt. Fondul icoanei este abastru bleu-ciel deschis, de zorii zilei. Cromatica armonioasă este alcătuită din: roșu vermillon, stacojiu, roz, albastru bleu-ciel, bleumarin, ultramarin, crem, gri, alb, negru. Icoana este a lui Ilie Poienaru I din Laz, Valea Sebeșului. Se remarcă inscripția din româno-chirilică traducându-se Sf Mihail Sf Gavriil IC XC NIKA Iisus Hristos Biruiește! Icoana se remarcă printr-o cromatică elegantă, distinsă și armonioasă. Icoana este datată 1886, ultima cifră este scrisă invers.

Scena Cinei celei de Taină se desfășoară într-un interior sugerat de elemente arhitectonice, coloane, candelabru, candele. În centrul icoanei este Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântând mâncarea, la masă, alături de ucenici și apostoli. Cu brațul stâng îl ține lipit de piept pe Ioan cel iubit. Pe masă sunt așezate un potir pentru vin și tacâmuri și farfurioare mici.Personajele au chipurile expresive, veșmintele personajelor și faldurile feței de masă, cât și draperiile sunt pictate cu măiestrie de pictor. Veșmintele sunt predominant roșii. Cromatica este armonioasă și echilibrată, pornindu-se gradual dinspre exterior înspre interior, de la albastru spre alb, ajungându-se la albul luminos al mesei celor dăruite. Compoziția este încadrată de elemente de arhitectură, coloane, arcade, creându-se, astfel, intimitatea Cinei celei de Taină. Totul este concentric, strângându-se în jurul Potirului. Elemente de arhitectură se întrezăresc printre cele 5 coloane. Se întrezărește o cruce formată din axa verticală Potirul și candela și cea orizontală - brațele Îmbrățișării Mântuitorului - Dragostea jertfelnică atotcuprinzătoare. Icoana este a lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1877. Inscripția din româno-chirilică se traduce Cina cea de Taină.

La împlinirea a trei ani de la Nașterea Preacuratei Fecioare Maria, Drepții Părinți Ioachim și Ana, aducându-și aminte de făgăduința făcută, ca să dea în dar Lui Dumnezeu pe cea născută, cheamă toate rudeniile de neam împărătesc și arhieresc, și cete de fecioare, cu făclii aprinse, pentru a o conduce pe Pruncă la Templu. Icoana este bogată în narațiune, numărul personajelor este foarte mare, realizându-se trei cortegii unduitoare: oamenii, îngerii și Împărăția Cerurilor. Aducerea la Templu, în Biserică, este deja o ridicare la Ceruri, prin creșterea duhovnicească. Mandorlele de nouri, se întrepătrund armonios cu elementele de arhitectură ale cetații și Bisericii, creându-se drumuri spațiale, dar și ideatice. Personajele sunt pictate mai mult din profil și semiprofil, o caracteristică a zugravului iconar Ioan Pop de Făgăraș. Cromatica este vie, luminoasă, bucuroasă: roșu, galben chihlimbar, albastru ceruleum, albastru bleuciel, verde, brun, bej, gri, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce: Intrarea în Biserică a PreaSfintei noastre Născătoare de Dumnezeu 1865. Icoana are semnătura zugravului iconar, ascunsă și dezvăluită totodată, pe chenarul decorativ geometrizant auriu-bronziu: Ioan Pop Zugrav la Făgăraș la anul 1865. Icoana este deosebită, o bijuterie a colecției de icoane a Muzeului ASTRA.

Maica Domnului Împărăteasă a Cerurilor îl ține în brațe pe Pruncul Iisus Hristos. Maica Domnului este îmbrăcată cu mantie cu maforion roșie vermillon, cu interiorul căptușit cu roz-vernil și cu marginile manșetelor cu broderie turcoaz-aurie. Poartă aureolă și o floricică - element floral - pe maforiomul de pe frunte. Pruncul Iisus Hristos este îmbrăcat cu kaki și bronziu, are aureolă și ține în mâna stângă un hrisov înfășurat și arată cu mâna dreaptă către Maica Domnului. Fondul icoanei este alburiu-ivoriu. Tematica este deosebită și frecvent întâlnită în Laz. Cromatica este armonioasă, caldă și luminoasă: roșu vermillon, roz, verde spanac-avocado, galben-ocru, bronziu, turcoaz, albastru bleu-ciel, alb, negru. Chenarul decorativ geometrizant este alcătuit din romburi albastre-verzui, gri, turcoaz. Inscripția din româno-chirilică se traduce Maica Domnului MP Iisus Hristos IC XC.

Icoana îi prezintă pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe ucenicii, viitorii apostoli. Este Duminica Tomii, Venirea Domnului prin ușile încuiate, după Învierea cea de-a treia zi. Toma pipăie rana din coastă și urmele piroanelor, devenind din necredincios, credincios. Este pictată de Simion Zugrav din Laz. Este datată 1837. Chipurile sunt desenate fin, trăsăturile fiind expresive. Elementele arhitectonice, coloane și arcadele sun redate în detaliu, iar roșul vermillon al lor s-a păstrat în imaginea deteriorată. Cromatica este armonioasă: gri, bej, bronziu, roșu vermillon. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf.

Icoa Zug

Trupățiș

Cei Trei Sfinți Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură-de-Aur slujesc și săvârșesc Sfânta Liturghie împreună. Sunt înveșmântați în veșminte liturgice: sacos, felon și epitrahil în culori paralele, cu câte trei cruci pe mijlocul patrafirului, cu mithră și cârjă episcopală. Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie de Dumnezeu-Cuvântătorul binecuvântează cu mâna dreaptă Sfântul Ioan Gură-de-Aur binecuvântează cruce cu mâna stângă. Fondul este dintr-o alternanță cromatică luminos ca de iarnă-primăvară, existând în registrul superior câteva elemente decorative din mandorlă de nouri rotunzi albi-roz. Nuanța de roz este specifică lui Matei Țimforea. În registrul superior, este Ochiul Divin înscris în triunghiul Sfintei Treimi și 2 serafimi. Cromatica este armonioasă și vie în nuanțe: albastru bleu-ciel, albastru ceruleum, verde spanac-avocado, verde iarbă, kaki, alb, roșu vermillon, roz, alb, negru. Este o icoană specifică picturii lui Matei Țimforea, din Cârțișoara, cu un desen fin și cromatica puternic-vie. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Vasile cel Mare Sf Grigorie de Dumnezeu-Cuvântătorul Sf Ioan Gură-de.Aur. Icoana este datată 1878.

Este o icoană de iconostas din Biserica din Cărpiniș, Roșia Montană, județul Alba. Maica Domnului este Eleusa - Înduioșătoare, tandră și iubitoare, ținând în brațe Pruncul Iisus Hristos care are în mâna stângă o carte închisă și un hrisov înfășurat și Binecuvântează cu mâna dreaptă, arătând înspre Maica Domnului, arâtâdu-ne-O. Maica Domnului arată calea cu mâna dreaptă, deci este Hodighitria și Eleusa, lipindu-și capul de capul Pruncului Mântuitor, aureolele întâlnindu-se tainic. Maica Domnului este înveșmântată în mantie cu maforion roșu vermillon-stacojiu cu drapaje acajou și interiorul căptușit cu ocru-bej și sacos crem-auriu. Pruncul Iisus Hristos este înveșmântat în crem-luminos; veșmânt bogat ornamentat cu elemente punctiflorale acajou și cute orange-portocalii. Fondul icoanei este orange-luminos, decorat cu câteva elemente astrale - steluțe albe. Icoana are un chenar decorativ lat brun-acajou. Inscripția din româno-chirilică se traduce MP IC XC Maica Domnului Iisus Hristos. Pomenește Doamne pe ctitorii Stan Bucur și Pamfil Bucur, mai la anu 1718, Cărpiniș, Ivan zugrav. Cromatica este armonioasă, senină, vie: roșu vermillon-stacojiu, orange luminos, brun, bej, bronziu, stacojiu, brun-acajou, alb, negru. Icoana este deosebită, fiind valoroasă atât prin desenul rafinat, cât și prin cromatica exemplară. Icoana este pictată de Popa Ivan Zugravul din Rășinari. Icoana este datată 1718, prima jumătate a secolului al XVIII-lea.