Artwork
Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-negre și mantie roșie și mână caii roșii cu aripi bronzii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi-negrii, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Cerurile albastru-întunecate, de apus de soare, au firicele roșiatice, iar câmpurile albastre au denivelări și movile roșiatice, astfel în registrul inferior, pământul este reprezentat pe straturi și benzi cromatice alternative de brun, kaki, roșu, albastru și alb. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Prooroc Ilie. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Compoziția este încadrată de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă de flori roșii, frunze negre. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz, albastru violaceu, gri, brun, cafeniu, verde kaki, negru, alb. Icoana aparține lui Matei Țimforea, Cârțișoara, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1877.
Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-negre și mantie roșie și mână caii roșii cu aripi bronzii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi-negrii, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Cerurile albastru-întunecate, de apus de soare, au firicele roșiatice, iar câmpurile albastre au denivelări și movile roșiatice, astfel în registrul inferior, pământul este reprezentat pe straturi și benzi cromatice alternative de brun, kaki, roșu, albastru și alb. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Prooroc Ilie. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Compoziția este încadrată de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă de flori roșii, frunze negre. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz, albastru violaceu, gri, brun, cafeniu, verde kaki, negru, alb. Icoana aparține lui Matei Țimforea, Cârțișoara, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1877. is a drawing by the Impressionist artist Matei Țimforea. It dates from 1877 and is held in the collection of the ASTRA National Museum Complex.
About this work
Overview
A floral border of red blossoms and black leaves frames the scene, grounding the sacred imagery in a naturalistic yet symbolic enclosure.
This 1877 icon, crafted by Matei Țimforea of Cârțisoara in Țara Făgărașului, depicts the biblical ascension of the Prophet Elijah. Rendered in tempera on wood, it presents a vertical narrative divided between celestial and terrestrial realms. The composition is structured through layered bands of color and segmented by swirling clouds, creating a sense of divine transition.
A floral border of red blossoms and black leaves frames the scene, grounding the sacred imagery in a naturalistic yet symbolic enclosure.
Subject & Meaning
The icon illustrates Elijah’s departure from Earth in a chariot of fire, drawn by two winged red horses, as described in the Book of Kings. Below, his disciple Elisha catches the fallen mantle, while a peasant farmer clings to the chariot’s edge, symbolizing the earthly connection to divine power. The contrast between Elijah’s upward motion and the farmer’s grounded posture reflects the duality of spiritual ascent and human continuity.
The inscription identifies him as Sfântul Prooroc Ilie, affirming his role as a bridge between heaven and earth.
Technique & Style
The artist employs a layered chromatic structure, using alternating bands of brown, kaki, red, blue, and white to depict the earth’s surface, while the heavens are rendered in deep indigo with subtle crimson highlights. The clouds forming the mandorla between realms are painted in alternating white and black tones, creating a textured barrier. Gold accents in the clouds and floral border add luminosity without overt gilding.
Figures are stylized with elongated proportions and expressive, ascetic faces, aligning with regional iconographic traditions while maintaining narrative clarity.
History & Provenance
Created in 1877 by Matei Țimforea, a known icon painter from Cârțisoara, this work reflects the enduring Orthodox tradition in Transylvania during the late 19th century. Though not commissioned for a major cathedral, its detailed execution suggests it was intended for a local church or private devotional use. The use of Romanian Cyrillic script and regional color palettes indicates a community-specific artistic lineage, preserving liturgical imagery amid broader cultural shifts under Austro-Hungarian rule.
Context
In 1877, Romania was consolidating its national identity after gaining independence, and religious art remained a vital medium for cultural continuity. This icon draws from Byzantine models but adapts them with local sensibilities, earthy tones, narrative density, and a focus on rural figures like the plowman. The emphasis on Elijah’s ascension may have resonated with communities seeking spiritual resilience during political transformation, reinforcing the idea of divine intervention as both transcendent and accessible.
Legacy
The icon stands as a representative example of 19th-century Transylvanian iconography, where traditional theological themes were expressed through localized visual language. Its intricate layering of color, symbolic segmentation, and integration of everyday figures into sacred narrative influenced later regional artists. Though not widely exhibited, it remains a key artifact in understanding how Orthodox communities sustained their visual heritage through intimate, handcrafted works during a period of modernization.
Own this work as a print
Artist & collection
Artist
Matei Țimforea painted religious icons in the traditional style of his region, using bright colors and clear scenes from Christian stories.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este așezat călare pe un cal alb, omorând balaurul brun cu lancea, pe care o ține în amândouă mâinile. Balaurul este pictat cu brun-nisipiu, având solzi și coarne. În partea stângă a Sfântului Gheorghe este pictată domnița salvată și ocrotită de marele mucenic. Fondul este turcoaz, în registrul superior și roz- verde-ocru în cel inferior, în centrul icoanei ușor întrepătrundu-se toate culorile. Mantia Sfântului Mucenic Purtător de Biruință este roșie, având pantalonii albi și cămașa de zale de cavaler gri. Cromatica este armonioasă; roșu vermillon, roz, turcoaz, ocru, galben, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Mare Mucenic Gheorghe. Icoana este rafinată prin acuratețea desenului, compoziția echilibrată și armonia cromatică, Icoana este datată 1902. Icoana este pictată de Matei Țimforea, din Cârțișoara, Țara Făgărașului.
Icoare a
Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos verde-turcoaz, mantie și epitrahil roșu vermillon, omofor cu broderie bronzie, cu mithră și aureolă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un animal cu solzi, labe cu gheare și cap de diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Sfântul Haralambie este încadrat de elemente arhitectonice, ziduri de cetate, biserici, case, coloane cu boltă. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică în Țara Făgărașului, fiind pictată de Matei Țimforea, datată 1872. În registrul inferior, sunt mai multe personaje: 8 în partea dreaptă a sfântului și 3 în stânga, ieșind vindecați, prin minunile sfântului, de sub puterea diabolică a bolii.Cromatica este armonioasă; roșu vermillon, bronziu, verde turcoaz, gri albăstrui. În registrul superior, este Dumnezeu-Tatăl binecuvântând și un înger punând cununa de mucenicie pe capul sfântului vindecător. Fondul este în registrul superior gri-violaceu-albăstrui, iar în cel inferior verde-turcoaz. Icoana este spartă în registrul superior.
Icoana reprezintă Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Pruncul Iisus, înfășat în scutece, are în dreapta pe Maica Domnului și pe Dreptul Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, iar în stânga cei trei magi, venind cu daruri. În registrul superior este steaua cea călăuzitoare, aducătoare de vestea cea bună. Sunt prezente, deasupra Pruncului Iisus înfășat în iesle și două animale domestice din grajd. În registrul superior îndepărtat sunt elemente de arhitectură, spațializând astfel întreaga narațiune iconografică. Este o alternanță cromatică de roșu, alb, smarald-turcoaz și albastru bleu-ciel. Cerurile sunt deschise. Icoana este foarte bogată în narațiune. Registrele se întrepătrund armonios. Cromatica este luminoasă și delicat-rafinată: roșu-alb-albastru, legate de auriul aureolelor, stelei, chenarului decorativ. Se remarcă personalitatea iconarului Matei Țimforea, din Cârțișoara, Țara Făgărașului. Inscripția în chirilică se traduce Nașterea ICXC. Chenarul decorativ este geometrizant, cu romburi cromatic-alternative.
Cei Trei Sfinți Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură-de-Aur slujesc și săvârșesc Sfânta Liturghie împreună. Sunt înveșmântați în veșminte liturgice: sacos verde-alb-verde, felon roșu vermillon, epitrahil verde cu câte patru cruci. Sfântul Vasile cel Mare are Sfânta Evanghelie în mâna dreaptă. Sfântul Ierarh Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul Binecuvintează. Cei trei Sfinți Ierarhi stau cu picioarele pe perinițe rotunde de culori alternative: roșu, verde, alb. Fiecare sfânt ierarh este încadrat de două coloane și o boltă de biserică. Sunt prezente elemente arhitectură bisericească. Fondul registrului superior este albastru. Cromatica este luminoasă și armonioasă: verde, alb, roșu vermillon, roșu, albastru, negru. Este o icoană specifică picturii de Țara Făgărașului, cu un desen fin cu conturul negru și cromatica pastelată. După stilul picturii întregii compoziții, icoane poate să aparțină lui Matei Țimforea.
Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii înaripați. Sfântul este îmbrăcat în straie roșii și mantie omofor turcoaz și un înger, alături de prooroc în trăsură, mână caii. În registrul inferior este Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul roșu-turcoaz aruncat. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl, dăruind Binecuvântări, dintr-o mandorlă de nouri albi, care deschid Cerurilie, în partea dreaptă este Maica Domnului cu Pruncul Iisus Hristos în brațe, ocrotind întreaga scenă, iar în stânga sunt doi îngeri care îndrumă și călătoresc dimpreună cu întreaga trăsură a Sfântului Ilie și doi serafimi. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este albastrul bleu-ciel deschis și senin al cerului. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe. Densitatea și alternanța cromatică foarte vie și armonioasă este specifică Țării Făgărașului. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Întreaga tematică iconografică este încadrată e un chenar decorativ geometrizant, format din alternanță de triunghiuri romboidale alb și roz cu contur auriu. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz, albastru bleu-ciel, turcoaz, gri, bronziu, brun și alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Proroc Ilie Elisei IC XC Iisus Hristos MP Maica Domnului. Icoana este datată 1895 și este atribuită lui Matei Țimforea din Cârțișoara.
Icoana Judecata de Apoi imaginează a doua Venire a Lui Iisus Hristos pe pământ, după sfârșitul lumii. Toată lumea va fi chemată și judecată după faptele săvârșite. În cadrul tribunalului ceresc, se hotărăsc bucuria și fericirea veșniciei sau osânda. Icoana este realizată pe șase registre paralele: trei mandorle pe partea stângă, trei pe partea dreaptă. Dumnezeu-Tatăl este în ipostasul de Pantocrator în Slavă. Alături sunt Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul înaintemergătorul Domnului. Urmează Apostolii și cetele de îngeri. Tronul Hetimasiei - a Judecății de Apoi - păstrează Sfântul Duh, reprezentat prin porumbel, dar și prin culoarea verde. Cetele oamenilor drepți sunt conduse de Sfântul Apostol Pavel, iar cetele oamenilor păcătoși sunt conduse de Moise. Spațiile reprezentate în icoană sunt: Raiul, râul de foc, cetatea Ierusalimului. Elementul antro-zoomorf este prezent - Leviathanul. Este descrisă și învierea morților. Sunt cântărite pe taler faptele bune și fărădelegile, păcatele, greșelile. Se remarcă numărul mare de personaje, complexitatea tematicii iconografice abordate. Întreaga tematică iconografică este încadrată de construcții arhitectonice; Împărăția Cerurilor. Cromatica este armonioasă, specifică stilului lui Matei Țimforea, din Cârțișoara: albastru bleu-ciel; roșu-roz, ivoriu, bej, verde kaki, verde olive, brun-bronziu, orange, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Judecata de Apoi 1898.
Cei Sfinți Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură-de-Aur slujesc și săvârșesc Sfânta Liturghie împreună. Sunt înveșmântați în veșminte liturgice: sacos, felon și epitrahil mithră și aureolă. Cromatica veșmintelor este vie și luminoasă: roșu vermillon, galben-ocru și albastru regal, verde. Sfinții Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie, așezați în laterale, au Sfânta Evanghelie și crucile de mână, cu care binecuvântează. Între cei doi sfinți ierarhi, în miezul icoanei este Sfântul Ierarh Ioan Gură-de-Aur, mai tânăr, care binecuvântează cu ambele mâini. Fondul întregii tematici iconografice este format din 3 câmpuri paralele: alb, albastru și roz, cu elemente decorative circulare. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, roz, orange, verde spanac-avocado, galben-ocru, albastru regal și bleu-ciel, alb și negru. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de flori albe, roșii și verzi. Inscripiția din româno-chirilică se traduce: Sf Vasile cel Mare Sf Ioan Gură-de-Aur Sf Grigorie Bagoslovu (Cuvântătorul). Icoana este pictată de Matei Țimforea, din Cârțișoara, Țara Făgărașului, fiind datată 1887.
- Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie brună-ocru și Îngerul din spate mână caii cu aripile roșii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl, care binecuvântează și Îngerul care ține hățurile cailor. În colțul din dreapta este Ochiul Divin înscris în triunghiul Sfintei Treimi. Între registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon și sângeriu, verde kaki, verde mușchi-de-pădure, gri, nisipiu, ocru, bronziu, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos Sf Proroc Ilie Elisei. Icoana aparține lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1859.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este așezat călare pe un cal alb-gri, cu elemente de harnașament bronzii și șa roșie, omorând balaurul gri-gaben-verde cu creastă, solzi și coadă lungă, cu lancea, pe care o ține cu amândouă mâinile, înfingându-i-o animalului în gâtlej. În partea dreaptă a Sfântului Gheorghe, în registrul îndepărtat, este pictată domnița salvată și ocrotită de marele mucenic, cu mâinile ridicate, atât de teamă și spaimă, cât și de mulțumire către sfântul purtător de biruință. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl Binecuvântând cu mâna dintr-o deschidere a Cerurilor și un înger serafim care aduce Sfântului Gheorghe cununa de mucenic. În balconul castelului sunt două personaje cu cheile turnului în mână și pe șaua calului, în spatele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este un personaj foarte mic, îmbrăcat în haine arăbești, având în mână o candelă-amforă-cădelniță. Fondul icoanei este cerul albastru-gri-întunecat cu elemente astrale, stele roșii și câmpuri brune-kaki cu elemente vegetale roșii vermillon, în registrul inferior. Mantia Sfântulu Mucenic Purtător de Biruință este roșie-fluturândă având cămașa de cavaler cu zale și o cruce neagră de cavaler pe piept. Culoarea roșie este caracteristică mucenicilor și martirilor. Atât în dreapta, cât și în stânga sunt elemente de arhitectură, astfel spațializându-se narațiunea iconografică. Cromatica este armonioasă; roșu vermillon, albastru-gri întunecat, galben-ocru, verde văratic, verde brad, kaki, bronziu, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Gheorghe. Icoana este din Țara Oltului. Icoana este mai rară, datorită diversității personajelor.
Icoana reprezintă Sfânta Treime și Încoronarea Maicii Domnului central și secundar Botezul Domnului și Sfântul Apostol Petru. Dumnezeu-Tatăl are sceptrul Împărăției Cerurilor, asemenea unui crin de bronz și Dumnezeu-Fiul are Crucea pe umăr. Maica Domnului este ridicată în timpul de rugăciune și ascultare, smerenie și primire de bunăvoie. Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Maica Domnului sunt înveșmântați în roșu vermillon-orange, alb și albastru bleu-ciel și verde. În registrul îndepărtat superior este cerul albastru, Dumnezeu-Fiul ține pe brațul stâng Crucea, iar Maica Domnului are mâinile împreunate în cruce pe piept. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul așează împreună coroana de împărăteasă a Cerurilor pe capul Fecioarei Maria. În registrul superior, printr-o mandorlă de nouri și un disc de raze solare, deschizându-se cerurile, se coboară Sfântul Duh, sub forma unui porumbel, pe un mănunchi de raze de lumină. Maica Domnului este încoronată ca Împărăteasa Cerurilor de către Dumnezeu-Tatăl și Dumneteu-Fiul. În colțurile superioare stânga-dreapta sunt 2 îngeri serafimi. În registrul inferior, în câte două medalioane ovoidale sunt Botezul Domnului Iisus Hristos și Sfântul Apostol Petru, având Cheile Împărăției Cerurilor. Sunt două tematici iconografice secundare, dar care completează armonios și simetric tematica centrală. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos Tatăl MP Maica Domnului Sfânta Treime Botezul Sf Petru. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, albastru bleu-ciel, galben, alb, auriu, negru. Trăsăturile chipurilor sunt rafinat desenate. Fondul icoanei este cerul albastru ultramarin decorat de mandorle de nouri rotunzi albi-bej-crem, văzduhul fiind bogat în Duhul Sfânt. Este o icoană de Țara Oltului.
Icoana îl reprezintă pe sfântul Gheorghe omorând balaurul. Sfântul, călare pe cal alb, plasat central. Veșmintele sunt asemănătoare celor ale soldaților chezaro-crăiești, cizme înalte, tunică scurtă, zale, mantie roșie fluturând în vânt. Are capul descoperit, plete lungi, castanii, ochi mari, gura roșie, trăsăturile bine definite, expresive. În mână ține o suliță lungă, cruciformormă,aurită, cu care omoară balaurul înaripat, căzut la pământ, scoțînd limbi ascuțite. Calul este alb, capul mic, coada înnodată. Relieful este realizat prin linii albe) și vrâste de culoare(verde, galben,roșu), marcate cu motive fitomorfe. Câmp albastru închis, înviorat de o floare roșie cu frunze delimitate de nervuri albe. În partea stângă, în plan îndepărtat, în fața palatului sugerat printr-o clădire simplă,albă, înaltă, cu acoperiș de olane roșii, se află fata de împărat pe care o salvează sfântul conform legendei. Întreaga compoziție este încadrată de un chenar rectangular de culoare roșie, traversat longitudinal de o linie spiralată ale cărei meandre sunt însoțite de blicuri albe și verzui. Desenul complicat, tușa groasă, culorile intense, asemănător vitraliilor. Umplerea cu culoare neglijentă indică o producție de serie. Rama din lemn de brad este vopsită în cafeniu închis și decorată cu u motiv în formă de V Dosul este realizat din două scândurele de brad dispuse orizontal.