Artwork
Câmp central sub formă de cruce, împarte spațiul pictural în patru casete dreptunghiulare ce conțin următoarele scene: Stânga sus Maica Domnului cu Pruncul tipul Kazanskaia. Este reprezentată până la piept, nu se văd mâinile. Capul ușor înclinat spre Pruncul Iisus care binecuvintează. Maforion negru, bogat, cu bordură albă, fină. Dreapta sus - Sf. Nicolae în veșminte de arhiereu, cărunt, cu barba rotundă capul descoperit. Nu se văd mâinile.Desen schematic, redus la extrem în redarea corpului. Stânga jos - Sf. Gheorghe, oștean, călare pe un cal alb în poziție cambrată.Înfige, sulița în gura balaurului, redat aici ca un șarpe negru, subțire. În partea cealaltă un sfânt mucenic în veșminte lungi, dificil de identificat din cauza stratului de vernis îmbătrânit și a lacunelor din stratul pictural.Cromatica specifică pentru acest tip de icoane, tonuri de roșu, brun, galben, foița greu de deosebit din cauza verniului. Chenarul marginal specific icoanelor tip krasnushka.Inscripții caligrafice cu negru.
Câmp central sub formă de cruce, împarte spațiul pictural în patru casete dreptunghiulare ce conțin următoarele scene: Stânga sus Maica Domnului cu Pruncul tipul Kazanskaia. Este reprezentată până la piept, nu se văd mâinile. Capul ușor înclinat spre Pruncul Iisus care binecuvintează. Maforion negru, bogat, cu bordură albă, fină. Dreapta sus - Sf. Nicolae în veșminte de arhiereu, cărunt, cu barba rotundă capul descoperit. Nu se văd mâinile.Desen schematic, redus la extrem în redarea corpului. Stânga jos - Sf. Gheorghe, oștean, călare pe un cal alb în poziție cambrată.Înfige, sulița în gura balaurului, redat aici ca un șarpe negru, subțire. În partea cealaltă un sfânt mucenic în veșminte lungi, dificil de identificat din cauza stratului de vernis îmbătrânit și a lacunelor din stratul pictural.Cromatica specifică pentru acest tip de icoane, tonuri de roșu, brun, galben, foița greu de deosebit din cauza verniului. Chenarul marginal specific icoanelor tip krasnushka.Inscripții caligrafice cu negru. is a drawing by Hugo Kołłątaj. It dates from 1850 and is held in the collection of the "Dimitrie Gusti" National Village Museum. This 19th-century icon, dated circa 1850, is a wooden panel divided into four rectangular compartments by a central cross motif.
About this work
Overview
This 19th-century icon, dated circa 1850, is a wooden panel divided into four rectangular compartments by a central cross motif. It depicts various religious scenes and figures, characteristic of the krasnushka type of icons.
Subject & Meaning
The icon features the Virgin and Child (Kazanskaia type), Saint Nicholas as an archbishop, Saint George slaying a dragon (represented as a thin black snake), and an unidentified saint martyr. These figures hold religious significance, with Saint George's scene symbolizing the triumph of good over evil.
Technique & Style
The icon exhibits a schematic, highly reduced bodily representation, with a characteristic color palette of reds, browns, and yellows, though details are obscured by aged varnish. The marginal border and calligraphic black inscriptions are typical of krasnushka icons.
History & Provenance
Created around 1850, the icon is housed at the Museum of Ethnography. Its condition reflects significant aging, with a dark, cracked, and worn wooden surface.
Context
As a cult object, this icon would have been used in daily religious life, likely for veneration or prayer. Its design and multiple scenes catered to devotees' spiritual needs.
Own this work as a print
Artist & collection
Artist
This Polish folk painter worked in the late eighteenth and early nineteenth centuries, creating religious scenes with bold colors and simple shapes.
Museum
"Dimitrie Gusti" National Village Museum
Continue through works from the same source collection.
Alexandru Ipsilanti
Fecioara Maria cu Pruncul Isus (în Reg. Inv.: Maria cu copilul Isus)
Regele Charles I Stuart al Angliei și soția sa Henrietta Maria de Franța (în Reg. Inv.: Carol I al Angliei și soția sa Henriette din Franța)
Sfântul Haralambie cu alți doi sfinți
Portret de bărbat
Sfântul Gheorghe
Vertumnus și Pomona (în Reg. Inv.: Vertumnus și Flora)
Iarnă
- Răstignirea lui Iisus Hristos plasată pe un câmp central sub formă de cruce, împarte spațiul pictural în patru casete dreptunghiulare, Iisus Hristos răstignit pe crucea cu 6 brațe (specifică ortodoxiei ruse), cu un veșmânt alb în jurul mijlocului, ochii închișiNimbul cu inscripțiile consacrate. La baza crucii, sugerat dealul Golgota și craniul lui Adam. Pe latura de sus un nor cu inscripția XC Cele 4 casete conțin următoarele scene: Stânga sus Maica Domnului cu Pruncul tipul Kazanskaia. Este reprezentată până la piept, nu se văd mâinile. Capul ușor înclinat spre Prunc. Maforion roșu, pe frunte și pe umeri stelele Fecioriei, albe, discrete.Iisus – Emanuel, binecuvintează cu dreapta, nimbul cruciger. Chiton albastru și himationgalben. Dreapta sus - Sf. Nicolae în veșminte de arhiereu, cărunt, cu barba rotundă capul descoperit. Nu se văd mâinile.. Înveșmântat cu sacos roșu cu drapaj galben, omofor lat, închis la culoare. Stânga jos - Sf. Gheorghe, oștean, călare pe un cal alb în poziție cambrată.Înfige, cu ambele mâini, sulița în gura balaurului, redat aici ca un șarpe negru, subțire. În oglindă, sfântul mucenic Dimitrie, în veșminte identice, călare pe un cal negru, cu o suliță în mâini. Fondul: brun pentru scena centrală, scenele de sus: brun roșcat, cu o bandă îngustă, aurită sus, niburile cu linie albă, scenele de jos: inferior bandă brună, pământul cu galben, cerul - verde închis, nimburile galbene cu linie discretă, albă pe margine. Chenarul marginal specific icoanelor tip krasnushka.Inscripții caligrafice cu negru. Inscripții cu llitere negre, caligrafice la scenele de sus, alb central. Caracter popular
Icoana este pictată pe dosul unei bucăți de sticlă dreptunghiulară, în ax vertical; Sf. Dumitru, izvorâtorul de mir, care se prăznuiește pe 26 octombrie, este unul din sfinții reprezentați ca războinici, deși din viața lui nu se deduc fapte de arme. Semnificația este cea a războiului nevăzut cu patimile.În concepția populară Sf. Dimitrie este cel care dezleagă iarna, corespondentul Sf. Gheorghe care leagă iarna și dezleagă primăvara. Reprezentările lor sunt deasemenea asemănătoare, fie călare, Sf. Gheorghe pe cal alb și Sf. Dimitrie pe cal roșu. Aici Sf. Dimitrie 3/4, este redat ușor din semiprofil, în picioare, în mâna dreaptă cu o suliță iar în stânga avînd o cruce. Mantie roșie, lungă, cămașă verde închis, zale.Chipul este realizat în manieră naivă, expresiv.Părul lung, negru este revărsat pe umeri. Câmp bleu, cu un chenar din flori mari, roșii cu frunze în aceeași nuanță de verde pe care zugravul a mai utilizat-o. Inscripția este pe fond alb, într-un chenar dreptunghiular plasat în spatele aureolei. Pictura are caracteristicile specifice picturii niculene:stângăcia, simplitatea și primitivismul desenului; compoziția sumară, culorile intense. Rama- 4 șipci de brad profilate, culoarea lemnului natur.
Icoana este pictată "în oglindă", pe un suport de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Cuvioasa Parascheva, 3/4, redată din ușor semiprofil, ține în mâna dreaptă o ramura verde, sinuoasă, în stânga o cruce. Fața butucănoasă, ochii căprui, sprâncenele arcuite, gura marcată cu roșu, bărbia pătrată, părul castaniu, lung, revărsat pe umeri. Pe cap poartă o tocă înaltă tripartită. Este înveșmîntată cu o mantie roșie și cămașă albastră. În jurul capului, aureolă realizată cu bronz auriu. Câmp bicolor(1/2 superior -bleu, 1/2 inferior ocru) două ramuri de trandafiri dispuși pe laturile verticale, întâlnindu-se deasupra capului sfintei. Desenul stângaci, dar destul de îngrijit, corola de flori, predominanța culorii roșii, abundența detaliului, fondul bicolor, utilizarea bronzului auriu, sunt caracteristici ale fazei târzie a picturii din centrele Nicula și Gherla. Rama subțire din lemn de brad, de culoare închisă, este completată cu un "dos" nou din scândură de brad.. Țăranii considerau că sfânta Parascheva păzește de grindină și de dureri de cap.
Scena Coborârii de pe cruce sau Punerea în mormânt, Plângerea Domnului, se regăsește și pe epitafurile pictate din biserici(picturi pe pânză înfățișând înroparea lui Isus. Acesta se păstrează în altar , în Vinerea Mare, sau vinerea Prohodului fiind așezat pe masa pe sub care trec credincioșii(numită aer), apoi se înconjoară cu el biserica de trei ori iar în final se intră în biserică pe sub acest epitaf, în semn de participare simbolică la îngroparea Domnului) Scena este redată pe orizontală. Prohodul Domnului este redat conform erminiei, aici cu un număr redus de personaje. Isus Hristos, coborât de pe cruce, deasupra peitri mormântului, așezat pe giulgiul susținut de Iosif din Amariteea și Nicodim, ambii în vârstă. Iisus are ochii închiși, mâinile împreunate pe piept, în jurul capului nimb iradiant, influență apuseană. Central, lângă trupul lui Iisus, Fecioara Maria frângându-și mâinile și privind către Fiul ei. Înveșmântată cu maforion cernit și stola brun roșcat. Nimb simplu. În spatele ei , crucea răstignirii, în dreapta evanghelistul Ioan, în stânga Maria Magdalena și Maria lui Nicodim. Doi îngeri înaripați(posibil arhangheli, inscripțiile nu se disting. Concentrarea converge către Iisus, către care privesc și sunt aplecați cu toții. Aureolele redate la o anunită distanță de capul personajelor, sunt inspirate din pictura apuseană. Drapajul veșmintelor realizat cu măiestrie, urmărind anatomia corpului. Fondul brun roșcat, nuanță mai deschisă decât chenarul lat pe care este trecută cu majuscule albe, pe trei laturi, inscripția "Mormânt nou s-a deschis pentru trupul tău preacurat împăratul împăraților" Latura de jos cu stratul pictural deteriorat a fost pictat ulterior într-o nuanță de verde închis.
Icoana reprezintă un sfânt militar, din comparațiile efectuate s-a ajuns la concluzia că ar fi vorba de sf. Mare mucenic Teodor Stratilat, un mare general care cârmuia cetatea Heracleea, pe vremea împăratului Licinius(308-321). Sfântul este pictat din semiprofil,în picioare, până deasupra genunchilor. Este înveșmântat în costum de oștean medieval, cu armură și mantie lungă, roșie, prinsă pe umărul drept. În mâna dreaptă ține o cruce mică iar cu stânga, pe care o are lăsată în jos, sprijină un scut pe care se observă o figură antropomorfă în relief. Capul este descoperit, părul și barba scurte, luminate de razele aureolei. Trăsăturile bărbătești, ferme, sunt redate într-o manieră cu influențe academice, la fel ca și realizarea faldurilor. Proporțiile sunt respectate. În dreapta sfântului, în colțul de sus se distinge capul și aureola din raze ale unui înger. La momentul executării fotografiei, icoana era destul de deteriorată, statul pictral exfoliat grundul și suportul de lemn prezentau crăpături în partea de jos.
Suportul este rudimentar, inegal, cu defecte vizibile, profunde, cu o crăpătură verticală. Conturul reprezintă schematic pe Maica Domnului cu Pruncul. Trăsăturile sunt reduse la esențial(ochi, sprâncene, nas, gură), mâini, conturul corpului.Aureola trasată cu un instrument este un element disonant în contrast cu restul ansamblului.La urechea Maicii este săpată a floare mică, sub formă de cercel.Pruncul este redat înfășat, cu corpul fusiform, cu o mână supradimensionată în mâna Maicii. Aceasta este înveșmântată cu roșu. Corpul Pruncului este vrâstat cu benzi, sugerând înfășarea. Părul este negru, scurt, ochii cu pupilele negre.Pe marginea icoanei este incizată o linie sbțire sub formă de chenar, iar fondul este bleumarin înstelat cu steluțe liniare cu centrul roșu.Aureole pictate cu galben. Impresia de ansamblu este aceea a unui desen suprarealist. Icoana a fost restaurată, culorile fiind accentuate.
Icoana este pictată pe dosul unei bucăți de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Crucea(tipul calvarului, cu brațele treflate)susținută în partea de jos de cei doi împărați, Constantin și mama sa Elena, (cea care a descoperit crucea la Ierusalim).este plasată sub o arcadă semicirculară de trandafiri roșii. Corpul crucii ornamentat cu motive geometrice policrome(alb, roșu, negru, galben).Sfinții (3/4) sub brațele orizontale ale crucii, o susțin cu cîte o mână(diformă), în cealaltă mână țin câte un sceptru vegetal. Fețele sunt butucănoase, veșmintele identice(galben, negru și roșu), mitrele rotunde, aureolele trasate liber. Câmpul despărțit în două zone de o arcadă de trandafiri roșii(ruje): albastru de Prusia sub arcadă, alb în rest. Desenul este schematic, naiv, Paleta cromatică este dominată culorile calde(roșu, galben, orange) contrastul cu câmpul albastru.creând perspectivă cromatică. Rama este alcătuită din patru stinghii brune, îmbinate oblic; dosul este nou, din lemn subțire de brad.