Paintings at "Dimitrie Gusti" National Village Museum
Page 3 of 13 · 452 works · most celebrated first
Repr
Icoari.
Icoajumă
Icoateri
Icoana îl reprezintă pe sfântul Nicolae 3/4, frontal, în ipostaza de mare ierarh, binecuvântînd cu mâna dreaptă, în stânga ținînd Cartea Sfântă. Sfântul este redat cu capul descoperit, barba de lungime medie, fruntea înaltă, ochii căprui. În jurul capului aureolă de culoare deschisă, gălbuie, aplicată peste un strat de bronz auriu, mărginită cu o linie albă. Înveșmântat cu sacos roșu cărămiziu, cu intradosul verde, epitrahil verde, cu o linie subțire pe margine și cruci negre conturate cu alb și raze negre. Stihar bleumarin cu mânecuțe aurii decorate cu perle albe și motiv geometric, la fel galonul de la gât. Mâna cu care ține cartea este acoperită de omofor, în semn de smerenie. De mâna cu care binecuvintează atârnă bedernița de culoare galben aurie, cu franjuri și motive geometrice. Coperta cărții legate în piele bogat decorată. Chenar din linii ondulate de culoare galbenă, dispuse longitudinal, mărginit la interior de o linie subțire roșie și una închisă la exterior. Proporțiile în general respectate, capul este ușor mai mic în comparație cu corpul masiv, ceea ce creează un efect de depărtare, accentuat și de fondul luminat roșiatic în partea de jos, albastru în cea de sus. Maniera picturală, indică un pictor școlit, influențat de pictura academistă. Icoana prezintă un strat de murdărie și mici crăpături.
Pe panoul central este reprezentată Maica Domnului Hodighitria(Călăuzitoarea). Pruncul stă în picioare, amândoi fiind înveșmântați în straie împărătești. Maica ține Pruncul cu mâna stângă, cu dreapta arată către El. Voleul stâng, jumătatea inferioară - Sfântul Gheorghe călare pe cal alb. Înveșmântat în costum românesc de oștean medieval, mantie roșie. Calul cu picioarele din față ridicate, harnașament de culoare roșie. Deasupra e posibil să fie tot sfântul Gheorghe, în stânga ținând crucea, cu dreapta face gestul păcii, al liniștii.(prin analogie cu 34530). Simetric, pe latura dreaptă a tripticului se află jos, Sf. Dumitru, călare pe cal roșu, în poziție asemănătoare cu a SF. Gheorghe, iar sus probabil tot el, în altă ipostază iconografică(analogie) . Veșmintele au culorile inversate(tunica roșie -dreapta, albastru-stânga, mantie roșu -stânga, albastru - dreapta), la fel la sfinții războinici, probabil în legătură cu reprezentarea populară a timpului. Inițial, tripticul se închidea, dovadă inscripția care se continuă pe cele două uși. Ulterior a fost fixat cu cuie de fier, iar prinderea se făcea cu o sfoară legată de două cuie bătute pe cant.
Icoacum
Icoana redă momentul următor coborârii de pe cruce, jelirea lui Hristos, într-o manieră specifică fazei de decădere a picturii pe sticlă. În centrul compoziției, Isus întins pe piatra din Efes(modul cum este pictată arată că iconarul nu cunoștea semnificația), pe un giulgiu alb. În variantele niculene ale Plângerii, scena se reduce la prezența a doar trei personaje, aici două femei(Fecioara Maria în mijloc, una dintre mironosițe) și, ușor retras în spate, gânditor, un apostol tânăr cu barbă(posibil Sf. Ioan Evanghelistul, deși acesta era imberb) .Isus este întins, cu ochii închiși, părul lăsat pe umeri, trăsături anatomice redate schematic, în jurul mijlocului o eșarfă verde.În jurul capului are nimbul cruciger cu însemnele consacrate, prescurtarea de la Iahve(Eu sunt Cel ce sunt) Cele două Marii au fețele triste, trăsături pătrățoase, ținînd mâinile la piept, semn de jale. Pe cap au câte o broboadă neagră. Veșmintele în culorile consacrate, predominant roșii, cu accente de verde. Aureole în jurul capului, deși în iconografie nimbul se atribuie mai târziu unor persoane. Crucea, pictată în roșu(chenar verde) străjuiește simbolic scena. Câmpul bleu este inundat de tulpini sinuase cu câte trei flori mari, roșii, conturul amintind de centrele din Boemia. Pământul este sugerat de o porțiune galben ocru, lângă catafalc două flori întunecate(lalele) Inscripția, destul de neclară și trunchiată, este scrisă cu litere negre inegale sub brațele crucii. Compoziția este echilibrată iar cromatica este dominată de roșu, în dezacord cu tema. Rama profilată este vopsită cu negru, îmbinare oblică ;dos- lemn subțire de brad; Pictura este exfoliată în multe locuri.
Icoasemn
Icoana redă tema Răstignirii combinată cu Plângerea de influență apuseană, catolică. Crucea pe care este răstignit Iisus este plasată la mică distanță deasupra pietrei mormântului(redată ca un dreptunghi plan, decorat cu o floare). La baza crucii de doi îngeri, îngenuncheați, cu profiluri diforme, părul ondulat, negru, înveșmântați cu haine roșii cu buline albe.Isus nu are barbă, părul este bogat, până la umeri, mâinile și picioarele diforme.Elementele anatomice schițate.Crucea treflată este bleu cu chenar ocru galben și inscripția INRI pe fond alb. Scena este încadrată de un o ghirlandă bogată de flori roz, care separă câmpul în dpuă zone de culoare: bleu murdar central, galben ocru în afara chenarului. Florile chenarului au conturul mărunt dantelat, pe colțuri fiind câte o floare roz cu degradeuri de roșu, mai mare, median două mai mici, restul fiind de culoare albastră, ramuri și boboci, sugerând trandafiri. Desenul este foarte naiv. Pe spate a avut lipită o hârtie mai groasă care servea drept dos. Rama este simplă, din lemn de brad prelucrat rudimentar, culoare cafenie. Stratul pictural ușor exfoliat.
Trei Ierarhi
Temadin
Icoaotiv
Icoana este pictată pe dosul unei bucăți de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Sfântul mare Ierarh Nicoale, 3/4, în veșminte de arhierești, redat frontal, cu mitră înaltă, bipartită pe cap, ține Evanghelia în stângă iar cu mâna dreaptă binecuvintează.Barba căruntă, ondulată, scurtă, părul lung, negru, lăsat pe umeri. Ochii, negri, înguști, asimetrici, gura roșie.În jurul capului aureolă galbenă cu motiv fitomorf. Înveșmântat cu un sacos roșu cu linii de fald albe, galon aurit decorat cu motiv fitomorf, stihar alb cu albastru și linii de fald albe, roșii, bleu. Epitrahilul, veșmântul liturgic cel mai important este verde, lung, chenar auriu punctat pe margini, steluțe negre. Relieful - succesiune de benzi late de culoare roșie, bleumarin și verde, brăzdate de linii subțiri, roșii și albe. Sfântul este încadrat de un portal semicircular, cu marginea ondulată, fond bleumarin, jos elemente arhitecturale schematizate. Lateral și superior un chenar dublu din semicercuri în culori alternante roșu, ocru, verde, bleumarin. Restul câmpului este de culoare verde deschis cu elemente fitomorfe. Desenul este îngrijit, dar prezintă asimetrii, stângăcii, disproporții. Paleta cromatică bogată, culorile intense. Țăranii îl țineau pe sfântul Nicolae "aducător de noroc, apărător de boli, apărător de vărsat și de lovituri" Rama îngustă, realizată din patru șipci îmbinate oblic, decorată cu un motiv vălurit, dispus longitudinal. Dos-scânduri de brad, dispuse vertical și fixate în cuie metalice.
"Isu
Icoaesiv
Naștiu s
Icoa
Temaelal
Icoaoasă
Icoagmen
Icoana este pictată pe dosul unei bucăți de sticlă dreptunghiulară, în ax vertical; Icoana reprezintă Botezul lui Isus Hristos, care se prăznuiește pe 6 ianuarie("Boboteaza") Isus Hristos, cu picioarele goale în apa Iordanului(redată prin câteva linii oblice), cu un ștergar verde în jurul mijlocului, brațele încrucișate pe piept, primește botezul cu apă de la Sfântul Ioan Botezătorul, care ține în mâna dreaptă o cruce . Acesta este înveșmântat cu o mantie roșie cu partea de jos a mânecilor verde. În mâna stângă, cu care îl botează pe Hristos, apare o mână mică, probabil reprezentarea mâinii lui Dumnezeu care coboară dintr-un nor de foc în care este zugrăvit și Duhul Sfânt în formă de porumbel alb, cu aripile verzi, coborînd deasupra lui Isus. De partea cealaltă a lui Isus se află Arhanghelul Gavriil, cu părul revărsat pe umeri, în veșminte asemănătoare cu ale Sf. Ioan, ținînd un ștergar în mâini. Aureolele realizate cu foiță de aur. Câmp bleu, flori mari, roșii pe tulpini înalte, sunt înghesuite în spațiul rămas. Icoana are caracteristicile specifice picturii niculene, dar este evidentă faza de decadență(redarea figurilor, spațiul aglomerat, culorile, suportul). Rama profilată, culoarea lemnului natur.
Icoaitud
Icoaobli
Temadisp
Icoan be
Icoa cu
Desenul este executat probabil fără tipar, cu un instrument de scris cu cerneala.Culorile sunt stridente, dar se observă o oarecare măiestrie. Tema combină Răstignirea cu Plângerea de inspirație catolică. Isus răstignit pe crucea plasată deasupra pietrei mormântului, la picioare doi îngeri, îngenuncheați. Desenul este foarte naiv, chipul lui Isus invadat de barbă și păr, profilurile celor doi îngeri diforme. Crucea este treflată, verde cu chenar violet, cu inscripția INRI scrisă invers în partea de sus. Cei doi îngeri au părul creț, negru, înveșmântați unul cu albastru, celălalt cu roșu, aripile albe. Piatra de mormânt, încadrată de două coline verzi, decorată cu o floare mov. Fondul pe care se profilează scena este galben orange cu chenar roșu. Chenar marginal lat, pe laturile inferioare de flori mari pe fond albastru-bleu, iar în partea de sus de 5 turle de biserici inspirate din pictura rusească(fond verde) Paleta cromatică variată, culorile stridente. Pe spate a avut lipită o hârtie mai groasă care servea drept dos. Rama este simplă, din lemn de brad prelucrat rudimentar, de culoare cafenie, decorată cu un motiv vălurit dispus longitudinal.
Sfântul, în centrul compoziției, călare pe un cal alb cu pete gri, înfige o suliță lungă(ce marchează diagonala compoziției)în gura balaurului. Veșminte asemănătoare celor ale soldaților austrieci, cizme înalte, negre, pantaloni bufanți, tunică scurtă, de culoare verde, cu motive fitomorfe dispuse longitudinal, deasupra tunicii, mantie roșu-cărămiziu .Chipul este redat din semiprofil; trăsăturile sunt butucănoase, ochii mari, negri, părul lung, negru lăsat pe umeri.Partea de sus a corpului e prezentată din față, de la mijloc în jos dintr-o parte. Calul este la rândul lui diform, cu capul întors astfel încât ă se văd ambii ochi, umani. Balaurul, plasat în registrul inferior, căzut pe spate, fliform, cu două aripi rudimentare în zona gâtului și creastă, are deasemenea un ochi uman. În planul doi fata de împărat, redată cu aureolă în jurul capului. Are părul lung, negru, corpul diform, coroană împărătească roșie ca și veșmântul. În plan îndepărtat, pe o colină în spatele fetei, o construcție cu un cat, două ferestre mari roșii, semicirculare și acoperiș în două ape, din olane roșii. Relieful foarte variat, coline și porțiuni diferit colorate. În spatele calului, o floare uriașă. Câmp albastru ultramarin cu numeroase steluțe albe și roșii și câteva flori roșii. Inscripția ,în partea stângă, sus, este incorectă și scrisă invers, cu litere albe. Compoziția este extrem de încărcată, proporțiile nu sunt respectate, chipurile diforme. Icoana are un farmec dat de elementele etnografice locale și .Paleta cromatică variată, echilibrată, dominată de roșu, albastru și verde. Rama este din lemn de brad baițuiță, decorată longitudinal cu un motiv vălurit.
Icoaii.
Icoana îl reprezintă pe sfântul Gheorghe omorând balaurul. Sfântul, călare pe cal alb, plasat central. Veșmintele sunt asemănătoare celor ale soldaților chezaro-crăiești, cizme înalte, tunică scurtă, zale, mantie roșie fluturând în vânt. Are capul descoperit, plete lungi, castanii, ochi mari, gura roșie, trăsăturile bine definite, expresive. În mână ține o suliță lungă, cruciformormă,aurită, cu care omoară balaurul înaripat, căzut la pământ, scoțînd limbi ascuțite. Calul este alb, capul mic, coada înnodată. Relieful este realizat prin linii albe) și vrâste de culoare(verde, galben,roșu), marcate cu motive fitomorfe. Câmp albastru închis, înviorat de o floare roșie cu frunze delimitate de nervuri albe. În partea stângă, în plan îndepărtat, în fața palatului sugerat printr-o clădire simplă,albă, înaltă, cu acoperiș de olane roșii, se află fata de împărat pe care o salvează sfântul conform legendei. Întreaga compoziție este încadrată de un chenar rectangular de culoare roșie, traversat longitudinal de o linie spiralată ale cărei meandre sunt însoțite de blicuri albe și verzui. Desenul complicat, tușa groasă, culorile intense, asemănător vitraliilor. Umplerea cu culoare neglijentă indică o producție de serie. Rama din lemn de brad este vopsită în cafeniu închis și decorată cu u motiv în formă de V Dosul este realizat din două scândurele de brad dispuse orizontal.
Icoaiv v
Icoana repictată este reprezentarea târzie a Sfântului Ioan Botezătorul, redat frontal, în picioare, în ipostaza îngerească. Sfântul binecuvintează cu dreapta ridicată. Pictura este destul de naivă cu elemente necanonice(Sfântul are veșmânt lung, decorat cu motive florale). Mâinile și picioarele sunt stângaci executate, cu culoare neagră peste fondul roșu din partea inferioară. Aripile roșii.Aureolă galbenă, chenar lat, roșu. Fond întunecat, cu motive astrale de culoare roșie. Chenarul în relief pictat cu galben și roșu. Nu există date în legătură cu pictura originală, probabil în momentul în care a fost scris textul cu creionul icoana era deja deteriorată.
Icoaulor
În cazul fraților Grecu există indicii că lucrau deseori fără tipar, desenul fiind executat liber. Sfinții Împărați Constantin și Elena, de o parte și de alta a crucii pe care a fost răstignit Iisus, cruce găsită de Împărăteasa Elena la Ierusalim. Crucea(culoare roșie, punctată cu alb), axul de simetrie al compoziției, are brațele trilobate, iar la întretăierea brațelor, ochiul lui Dumnezeu. Cei doi sfinți 1/1, tineri, conform erminiilor, au coroane pe cap și sceptru(împăratul Constantin), mama sa o ramură verde în mâna liberă. Veșmintele în culorile complementare, roșu(semnificând puterea, forța), și verde(blândețe, comtemplație, bucurie) elegant drapate cu alb. Crucea de Câmpul icoanei, albastru ultramarin, decorat cu motive astrale (steluțe albe). Partea inferioară -alternanță de benzi ocru și brun roșcat, ca niște valuri de pământ. Chenar pe trei laturi, benzi oblice în culori alternante(galben și verde), marcate de linii albe, care dau impresia de mișcare. Rama profilată, culoare roșcată . Este decorată cu căte trei șiruri de linii vălurite pe fiecare latură.Foiță de aur la aureole, veșminte, chenare, triunghiul central, sceptru și ramură.
Sfântul Sfântul Teodor Tiron călare pe un cal roșu, omorând balaurul.Redat ca sfânt militar, cizme înalte, tunică 3/4 roșie, lorica scurtă, mantie bleumarin fluturând în vânt, pantaloni mulați. Capul descoperit, părul bogat,ondulat, scurt, castanii, expresia chipului sobră. Nimb mărginit de o linie galbenă,dublată la exterior de formațiuni punctiforme albe, în formă de floare.Pe scut o figură antropomorfă, în relief. În mână ține o suliță lungă, subțire, cruciformă, cu care omoară balaurul, cu o coadă lungă, încolăcită pe după picoarele calului, aripi mari, deschise, roșii, capul mic. Calul este bine proporționat, coada este înnodată, șaua și harnașamentul decorate fin cu alb. Pe fundal relief muntos,culmi abrupte în partea dreaptă. În cea stângă, sunt pictate zidurile unei biserici înalte. Linia albă, cu care este executat conturul și decorurile stilizate, fitomorfe foarte fină. Fond de culoare albastru verzui, marginea excizată fiind pictată jumătate cu roșu, cealaltă exterioară grena. Inscripția sus.- litere albe, caligrafice și prescurtări. Pictura este întunecată, cu urme de murdărie, fum și mici lacune ale stratului pictural. Pe cantul superior - cui de metal ,vechi. Compoziția este armonioasă, proporțiile respectate, desenul fin, paleta cromatică, dominată de tonuri calde în contrast cu fondul metalizat. De numele Sfântului Teodor este legată sărbătoarea populară a Sântoaderului, ce se ține în prima săptămână a postului Mare(Sâmbăta lui Toader; Tudorusale)