Artwork
Coffret with Woodcut of Saint Veronica's Vernicle
Coffret with Woodcut of Saint Veronica's Vernicle is a print by the Gothic painting artist Hans Burgkmair I. It dates from 1515 and is held in the collection of the Cleveland Museum of Art.
- Accession no.
- 2020.228
- Credit line
- Purchase from the J. H. Wade Fund
About this work
Overview
This 16th-century French wooden coffret served dual purposes: as a secure container for valuables and books, and as a portable altar for devotional practices.
Subject & Meaning
The coffret's interior lid features a colored German woodcut depicting Saint Veronica holding the Vernicle, a cloth miraculously imprinted with Christ's face. Accompanying text guides the user in prayer, promising indulgences for the faithful.
Technique & Style
The woodcut, imported from Germany, was hand-colored and affixed to the coffret's lid. This fusion of German printmaking and French woodworking craftsmanship characterizes the object.
History & Provenance
Created in France circa 1515, the coffret combines French construction with a German devotional print. Its ownership history and specific journeys remain undocumented.
Context
The coffret reflects the era's religious practices and the dissemination of faith through portable devotional objects. For broader context on the spread of such prints, see the work of Hans Burgkmair the Elder.
Legacy
As a hybrid object of French and German craftsmanship, the coffret illustrates the intersection of artistic and religious practices in early 16th-century Europe, highlighting the mobility of both people and artifacts during this period.
Artist & collection
- Cassone
Bottom cover, from a Manuscript of the Perfection of Wisdom in Eight Thousand Lines (Ashtasahasrika Prajnaparamita-sutra)
Mântuitorul Iisus Hristos, fiind răstignit pe Cruce, are în stânga în locul ucenicului cel iubit, care a stat lipit de pieptul Învățătorului, la Cina cea de Taină, mai precis, în locul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, Evanghelistul Iubirii și în dreapta în locul Maicii Domnului Îndurerate, Jalnice și Plângătoare câte o ramură înaltă de trandafiri, cu boboci și frunze. Mântuitorul Iisus Hristos Răstignit pe Cruce are o țesătură verde în jurul mijlocului și a coapselor. Crucea este brună. Fondul icoanei brun-negru întunecat, iar în spatele Crucii, este un spațiu galben-chihlimbar, prefigurând Lumina Învierii Domnului Iisus Hristos. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant, alb-roșu vermillon-acajou. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon-acajou, brun-maro, verde brad, galben chihlimbar, bronziu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Restignirea Lui IC XC Iisus Hristos. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.
Cei Trei Sfinți Ierarhi Vasile cel Mare, Ioan Gură-de-Aur și Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu slujesc și săvârșesc Sfânta Liturghie împreună. Sunt înveșmântați în veșminte liturgice: sacos, felon și epitrahil. Sfântul Vasile cel Mare binecuvântează cu crucea în mâna stângă și ține în mâna dreaptă Sfânta Evanghelie. Sfântul Ioan Gură-de-Aur și Sfântul Grigorie binecuvântează cu mâna stângă și ține în mâna dreaptă Sfânta Evanghelie. Fondul este văzduhul verde văratic, bogat ornamentat cu elemente astrale albe și roșii, în registrul superior, în registrul inferior este un câmp galben-chihlimbar. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Vasile Sf Ioan Sf Grigorie. Cromatica este armonioasă și luminos-pastelată: roșu vermillon, roz, corai, gri, albastru ceruleum, cobalt, verde văratic, galben chihlimbar, alb, negru. Icoana este din Țara Oltului, Șcheii Brașovului.
arkku
Rajput Box with Various Scenes
Rajput Box with Various Scenes
Scena Coborârii de pe cruce sau Punerea în mormânt, Plângerea Domnului, se regăsește și pe epitafurile pictate din biserici(picturi pe pânză înfățișând înroparea lui Isus. Acesta se păstrează în altar , în Vinerea Mare, sau vinerea Prohodului fiind așezat pe masa pe sub care trec credincioșii(numită aer), apoi se înconjoară cu el biserica de trei ori iar în final se intră în biserică pe sub acest epitaf, în semn de participare simbolică la îngroparea Domnului) Scena este redată pe orizontală. Prohodul Domnului este redat conform erminiei, aici cu un număr redus de personaje. Isus Hristos, coborât de pe cruce, deasupra peitri mormântului, așezat pe giulgiul susținut de Iosif din Amariteea și Nicodim, ambii în vârstă. Iisus are ochii închiși, mâinile împreunate pe piept, în jurul capului nimb iradiant, influență apuseană. Central, lângă trupul lui Iisus, Fecioara Maria frângându-și mâinile și privind către Fiul ei. Înveșmântată cu maforion cernit și stola brun roșcat. Nimb simplu. În spatele ei , crucea răstignirii, în dreapta evanghelistul Ioan, în stânga Maria Magdalena și Maria lui Nicodim. Doi îngeri înaripați(posibil arhangheli, inscripțiile nu se disting. Concentrarea converge către Iisus, către care privesc și sunt aplecați cu toții. Aureolele redate la o anunită distanță de capul personajelor, sunt inspirate din pictura apuseană. Drapajul veșmintelor realizat cu măiestrie, urmărind anatomia corpului. Fondul brun roșcat, nuanță mai deschisă decât chenarul lat pe care este trecută cu majuscule albe, pe trei laturi, inscripția "Mormânt nou s-a deschis pentru trupul tău preacurat împăratul împăraților" Latura de jos cu stratul pictural deteriorat a fost pictat ulterior într-o nuanță de verde închis.
Maica Domnului este înveșmântată în maforiom roșu-vermillon-cărămiziu, cu interiorul galben-chihlimbar, cu mânecă verde-gri, cu guleraș galben-auriu, cu coroană roșie de Împărăteasa Cerurilor, cu aureolă largă galben-aurie. Sacos-ul Maicii Domnului este foarte larg și încăpător, asemenea unei îmbrățișări materne. Pruncul Iisus Hristos este fără veșminte, cu coroană și aureolă. Pruncul Iisus Hristos este lipit de Maica Domnului, ținându-i obrajii cu mânuțele și Maica Domnului Îl îmbrățișează cu multă tandrețe. De aceea se numește Eleusa-Mângâietoarea. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel senin. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de bujori-trandafiri, 6 ruje duble roșii, mari, cu bobocei și frunze verzi. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon-cărămiziu, albastru bleu-ciel, cobalt-ceruleum, galben-solar-ocru-muștar, verde văratic-forest, brun, bronziu, alb, negru. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.
Sfânta Mare Cuvioasă Parascheva de la Iași are crucea în mâna stângă și ramură de finic verde brad în mâna dreaptă. Este îmbrăcată în veșmânt roșu vermillon, cu interiorul căptușit cu verde forest-gri antracit, alb ivoriu și galben-solar. Sacosul este albastru cobalt cu dungi albe subțiri, cu danteluță și guleraș galben. Sfânta Cuvioasă are părul negru lung, lăsat pe umeri, coroană roșie-albastră și aureolă. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel înspre alburiu, în registrul superior și un câmp înalt luminos de grâu galben-copt, de nuanță chihlimbar închis, în registrul mediu și inferior. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 4 ruje - trandafiri roșii și bujori roșii. Inscripția din româno-chirilică se traduce Paraschiva. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru bleu-ciel, alburiu, cobalt, verde forest, bej-crem, negru, galben chihlimbar, ocru, muștar, negru, alb. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.
Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos verde kaki, felon brun, epitrahil orange, aureolă. Are barbă foarte lungă, fața palidă, ascetică și ochii blând-pătrunzători. În mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă și cu aceeași mână ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic - un schelet gri-cenușiu, antracit, cu coarne de diavol. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Cu mâna dreaptă sfântul ierarh binecuvântează. Ciuma este călcată în picioare se Sfântul Haralambie, iar de sub scheletul antropomorfic-zoomorfic și diabolic, ies și fug trei oameni, salvați și vindecați de făcătorul de minuni și tămăduitorul de boli. În dreapta Sfântului sunt alte trei personaje care îi mulțumesc sfântului pentru ajutor. În registrul îndepărtat sunt elemente arhitectonice, cu o bogăție de detalii decorative. În registrul superior pe o mandorlă din nouri este Dumnezeu Binecuvântând și pe o altă mandorlă este Îngerul Arhanghel Gavriil așezând cununa de mucenicie pe capul Sfântului Haralambie. Fondul este cerul brun-gri. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant, pe laterale, ca două panglici late, cu ghirlande de flori mari, de culoare verde-gri-turcoaz. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos Sfântul Mucenic Haralalmbie. Cromatica este frumoasă, deosebită și armonioasă: orange - roșu vermillon, verde spanac-avocado, verde kaki, gri, brun, bronziu, alb, negru. Icoana este datată 1875. Icoana este a lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului.
Icoaport