Artwork
The Last Supper
The Last Supper is a paint painting by the Indian Miniature artist Roy Jamini. It dates from 1937 and is held in the collection of the Victoria and Albert Museum.
About this work
Overview
The Last Supper is a painting by Jamini Roy, a prominent Indian artist of the modern period, created in the 1930s.
Subject & Meaning
The painting depicts Jesus and the twelve apostles, with Christ shown frontally and the apostles in profile, divided between the foreground and background. The work reflects Roy's interest in Christian themes, alongside his roots in folk traditions.
Technique & Style
Characterized by bold lines and flat colors, the painting employs indigenous materials and techniques, including lamp black and organic tempera on homemade canvas. The figures are distinguished by their large eyes, a hallmark of Roy's style.
Context
Roy's work drew on various cultural influences, combining Christian imagery with the folk art of rural Bengal, evident in the painting's bright colors and flat shapes reminiscent of village scrolls.
Artist & collection
Artist
Roy Jamini spent years painting the same crowded corner of Varanasi, until the street itself started talking back.
- Altar frontal
Maica Domnului Îndurerată (Botezul Domnului)
Icoaînve
Sf. Nicolae și Maica Domnului îndurerată
Folds from Ethiopian Processional Icon
Prohodul
Sfinții Ioan și Nicolae
Sf. Treime
Icoaorat
Iisus Hristos mare învățător (Mica Deisis)
Icoana este pictată în oglindă, pe un suport de sticlă de formă dreptunghiulară în ax orizontal. Sunt reprezentate patru scene, despărțite orizontal printr-o linie neagră iar vertical printr-o stinghie îngustă de lemn, datorită lățimii mari a sticlei. În primul câmp apare un sfânt ierarh, tânăr(posibil sf. Nicolae, deși nu e reprezentarea canonică),, binecuvîntînd cu dreapta, în stânga ținînd Evanghelia, flancat de două sfinte. Cea din dreapta corespunde reprezentării sf. Paraschiva, cu o cruce în mâna dreaptă și o ramură în stânga. Cea din dreapta, cu o carte în stânga și o ramură în cealaltă, ar corespunde Maicii Domnului. A doua scenă îl are în centru pe Isus Hristos răstignit pe cruce, de o parte și de alta pe Maica Domnului Hodighitria cu Pruncul, iar de cealaltă pe Sfântul Ioan Evanghelistul în postura de ierarh.Registrele de jos: stânga. Sfinții trei ierarhi(Grigorie, Vasile și Ioan) în veșminte arhierești, cu mitră pe cap, dreapta: sfântul Gheorghe, în costum ostășesc, omorînd balaurul(de formă canină) Alături de acesta mai apare o sfântă cu o cruce în mână și un steag în cealaltă, probabil o confuzie(fata de împărat pe care o salvează sfântul asimilată unei sfinte. În fața calului, pe un nor, Arhanghelul Gavriil. Chipurile sunt expresive, contururile destul de precise, compoziția foarte încărcată, de la densitatea personajelor la abundența detaliilor(falduri dese, realizate prin linii drepte și ondulate, transversale și verticale, câmpul umplut cu motive florale și astrale). Câmp de culoare galbenă în registrele superioare și de culoare albastră în cele inferioare, împodobit cu stele albe și roșii și motive florale. Paleta cromatică este variată:alb, roșu, galben, verde, albastru La aureole, cărți, ramuri, etc, este folosită foița de aur. Rama lăcuită, de culoare brun roșcat, decorată cu puncte mari,negre. Dosul este alcătuit din două bucăți de placaj.
Icoana reprezintă Sfânta Treime prin cele trei ipostasuri ale aceleiași Persoane: Dumnezeu Tatăl, Isus Hristos - Fiul și Sfântul Duh, în formă de porumbel.Tratarea temei este asemănătoare cu Încoronarea Fecioarei, una dintre caracteristicile picturii de factură populară din Țara Oltului, în special a membrilor familiei Tămaș, fiind inocența cu care combină temele sau le redau într-o formă incompletă. Dumnezeu Tatăl și Isus Hristos redați în prim plan. Ei susțin cu câte o mână coroana împărătească cu care încununează Biserica, redată simbolic și miniatural în centrul picturii. Deasupra acesteia, dintr-un nor se revarsă Harul Sfântului Duh, redat sub formă de porumbel, dar nu alb. Reprezentarea primelor două ipostasuri este aproape identică, Canonic, în iconografia bizantină, Dumnezeu Tatăl, al cărui chip nimeni nu l-a văzut, este redat printr-o mână ieșind dintr-un nor. Icoana preia reprezentarea consacrată de biserica catolică. Dintre elementele semnificative care diferențiază pe Dumnezeu Tatăl de Fiul se numără crucea Calvarului pe care Hristos o ține pe umărul stâng în timp ce Tatăl ține globul pământesc și un sceptru de formă vegetală.Nimbul cruciger apare în formă rotundă la ambele persoane. Partea de sus a icoanei este ocupată de o draperie de nori. Câmpul albastru ultramarin este ornamentat cu o mulțime de stele albe. Specifică pentru Țara Oltului este adăugarea de linii, puncte, arabescuri, din rațiuni pur decorative din necesitatea umplerii spațiului rezultat prin mărirea dimensiunilor icoanei. Cromatica este variată, culorile intense: verde, grena, albastru, alb, galben, roșu, auriu. Rama este decorată cu șiruri paralele de unda apei, dispuse longitudinal.