Artwork
Saints Procopius and Adalbert
Saints Procopius and Adalbert is an unspecified painting. It dates from 1340 and is held in the collection of the Metropolitan Museum of Art.
About this work
Subject & Meaning
Created circa 1340, the work is classified as a religious painting and is part of the Metropolitan Museum of Art’s collection.
The painting portrays the saints Procopius and Adalbert, depicted as two male figures within a religious composition. Created circa 1340, the work is classified as a religious painting and is part of the Metropolitan Museum of Art’s collection. As a depiction of two recognized saints, the piece functions iconographically to present these holy figures, reflecting their veneration within the artistic tradition of the period. The subject conveys the spiritual significance attributed to Procopius and Adalbert in medieval devotional contexts.
History & Provenance
Saints Procopius and Adalbert is a religious panel painting dated to 1340 and attributed to an anonymous artist. It is held in the collection of the Metropolitan Museum of Art in New York, where it is catalogued as an anonymous religious painting. No details regarding its commission, original patron, or chain of ownership prior to its accession are documented in the available sources, and no specific accession number or exhibition history is provided.
Overview
This painting presents two revered figures, Saints Procopius and Adalbert, in a formal and reverent manner. The composition emphasizes their spiritual significance through a direct address to the viewer. The artist employs a limited palette and a stark background to highlight the solemnity of the subjects, creating a work that underscores their importance within Christian tradition.
Technique & Style
The artist utilizes a formal and somewhat rigid compositional approach, placing the two saints centrally. A deep red background provides a strong visual contrast to the figures' robes, drawing attention to their forms. The choice of a static pose and the direct presentation of the saints' faces contribute to an overall impression of solemnity and respect, characteristic of devotional imagery intended to inspire reverence.
Artist & collection
- Icoana de factură catolică îl reprezintă pe sfântul Teodor Tiron (306 d. Hr) sărbătorit pe 17 februarie.Sf. Teodor înveșmântat ca oștean: coif cu pene, armura și mantie roșie. În dreapta ține un coif cu stânga sulița. În planul doi o biserică catolică. Pe fondul alb, de o parte și alta a sfântului câte tulpină cu o floare roșie. Cromatica: predomină roșul(inclusiv ca desen) albastru, bleu, negru, maro, auriu, verde deschis, verde închis, fond alb.Ramă îngustă, patru stinghiii îmbinate oblic la colțuri.
Nud de femeie în interior
Suprescu
Icoana este pictată pe dosul unei bucăți de sticlă dreptunghiulară, în ax vertical; Sf. Dumitru, izvorâtorul de mir, care se prăznuiește pe 26 octombrie, este unul din sfinții reprezentați ca războinici, deși din viața lui nu se deduc fapte de arme. Semnificația este cea a războiului nevăzut cu patimile.În concepția populară Sf. Dimitrie este cel care dezleagă iarna, corespondentul Sf. Gheorghe care leagă iarna și dezleagă primăvara. Reprezentările lor sunt deasemenea asemănătoare, fie călare, Sf. Gheorghe pe cal alb și Sf. Dimitrie pe cal roșu. Aici Sf. Dimitrie 3/4, este redat ușor din semiprofil, în picioare, în mâna dreaptă cu o suliță iar în stânga avînd o cruce. Mantie roșie, lungă, cămașă verde închis, zale.Chipul este realizat în manieră naivă, expresiv.Părul lung, negru este revărsat pe umeri. Câmp bleu, cu un chenar din flori mari, roșii cu frunze în aceeași nuanță de verde pe care zugravul a mai utilizat-o. Inscripția este pe fond alb, într-un chenar dreptunghiular plasat în spatele aureolei. Pictura are caracteristicile specifice picturii niculene:stângăcia, simplitatea și primitivismul desenului; compoziția sumară, culorile intense. Rama- 4 șipci de brad profilate, culoarea lemnului natur.
Peisaj cu pomi și case
Compoziție cu păpuși
Compoziție complexă, (13 scene), centrată pe scena Învierii redată în varianta coborârii lui Iisus la Iad, episod biblic cunoscut și sub denumirea de Anastasis sau Învierea.Mântuitorul încadrat de o mandorlă îl scoate pe Adam și pe alți drepți(sfinți, prooroci) din gura gheenei. Deasupra este pictată scena ridicării din mormânt a Mântuitorului, lângă piatra mormântului, îngerul. În celelalte casete sunt reprezentate scene din viața lui Iisus Hristos și a Maicii Domnului, cu un număr redus de personaje (3 – 4, maxim 5): „Sfânta Treime”(ospitalitatea lui Avraam), Nașterea Fecioarei Maria”, „Intrarea Maicii Domnului în biserică(Ovidenia), „Buna Vestire”, „Nașterea lui Iisus Hristos”, Întâmpinarea Domnului(Stretenia), „Botezul lui Hristos” „Schimbarea la față” „Intrarea Domnului în Ierusalim”, , „Înălțarea Domnului, Adormirea Maicii Domnului, „Înălțarea Sfintei Cruci”. Toate personajele au nimburi trasate cu alb.Desen schematic, trasat cu finețe, ușor dezordonat, ca și inscripțiile. Cromatica specifică, tonuri calde, brun, galben, roșu în contrast cu verde, albastru, negru, valorate de foița de aur. Chenarul lat, roșu(tipul de icoană krasnushka)
Desenul este executat probabil fără tipar, cu un instrument de scris cu cerneala.Culorile sunt stridente, dar se observă o oarecare măiestrie. Tema combină Răstignirea cu Plângerea de inspirație catolică. Isus răstignit pe crucea plasată deasupra pietrei mormântului, la picioare doi îngeri, îngenuncheați. Desenul este foarte naiv, chipul lui Isus invadat de barbă și păr, profilurile celor doi îngeri diforme. Crucea este treflată, verde cu chenar violet, cu inscripția INRI scrisă invers în partea de sus. Cei doi îngeri au părul creț, negru, înveșmântați unul cu albastru, celălalt cu roșu, aripile albe. Piatra de mormânt, încadrată de două coline verzi, decorată cu o floare mov. Fondul pe care se profilează scena este galben orange cu chenar roșu. Chenar marginal lat, pe laturile inferioare de flori mari pe fond albastru-bleu, iar în partea de sus de 5 turle de biserici inspirate din pictura rusească(fond verde) Paleta cromatică variată, culorile stridente. Pe spate a avut lipită o hârtie mai groasă care servea drept dos. Rama este simplă, din lemn de brad prelucrat rudimentar, de culoare cafenie, decorată cu un motiv vălurit dispus longitudinal.
Piesa este o icoană împărătească ce a fost amplasată în biserică, în cadrul iconostasului sau în interiorul unuei troițe. Sunt redați, conform canoanelor bizantine, sfinții împărați Constatin și Elena, în picioare, sub brațele crucii Răstignirii descoperită de împărăteasa Elena la Ierusalim. Cei doi împărați sunt îmbrăcați în veșminte împărătești, cu coroane pe cap. Împăratul tânăr, cu părul castaniu, ondulat, înveșmântat cu mantie roșie decorată cu motive fitomorfe stilizate, tunică bleu cu galon lat, decorat cu motive fitomorfe. În mâna dreaptă ține un sceptru. Împărăteasa poartă mantie verde și tunica roșie, pe sub coroană o eșarfă albă.În mâna stângă ține cuiele Răstignirii. Pe capătul crucii se află inscripția INRI, iar peste brațele orizontale o eșarfă albă pe care este scris textul "Prin acest semn vei învinge", care i s-a revelat împăratului Constantin. Fond bleu închis, cu o linie de chenar albă, subțire, la fel cu inscripția scrisă în partea de sus. Paleta cromatică este variată, dar nu foarte armonioasă, culorile reci. Pictura este realizată de un pictor contemporan cu școală, autorul picturii unor biserici și icoane. Rama este profilată, lată, alcătuită din patru stinghii îmbinate oblic la colțuri, bătută în cuie metalice,culoare brun roșcat. În partea de sus este adăugată o porțiune semicirculară, cu margine din placaj îngust, montat transversal. Pe fondul bleu închis al acesteia este pictat un heruvim cu aripile întinse, chip sobru, cu păr blond, ochi negri, gura roșie. În partea de jos a piesei, două cuie mari de fier cu care era fixată. Face parte din același iconostas sau troiță cu nr. 50546.
Trompe l'oeil. The reverse of a framed painting.
Portret de femeie
Flori albastre și albe pe fond galben
